Reînnoirea angajamentului FMI faţă de ţările cu venituri mici

Discursul dlui Rodrigo de Rato, Directorul Executiv al Fondului Monetar Internaţional rostit la Centrul Dezvoltării Globale din Washington, DC, la 31 iulie 2006
	Rodrigo de Rato y Figaredo

Varianta pregătită pentru discurs:

1. Vă mulţumesc mult. Aş dori să aduc sincere mulţumiri conducerii Centrului pentru Dezvolte Globală pentru găzduirea acestui eveniment, Lilianei Rojas-Suárez pentru asumarea rolului de moderator, Kemal Dervis, Ricardo Hausmann şi Dennis de Tray pentru comentariile lor preţioase la subiect. Vă mulţumesc mult pentru participarea dumneavoastră la acest eveniment.

2. La începutul acestui an, eu am prezentat planul de implementare a Strategiei pe Termen Mediu elaborat de Fondul Monetar Internaţional. Astăzi aş dori să vă vorbesc despre un aspect specific ale acestei strategii, şi anume, despre relaţiile dintre FMI şi ţările cu venituri mici. FMI urmăreşte cu stricteţe angajamentele sale asumate faţă de ţările-membre cu venituri mici şi susţine eforturile întreprinse de comunitatea internaţională orientate spre reducerea sărăciei: acesta fiind unul din cele mai importante domenii din activitatea noastră, valoarea căruia nu poate fi subestimată. Strategia pe Termen Mediu sugerează necesarul reînnoirii angajamentelor noastre şi sporirii eficienţei ajutoarelor acordate ţărilor cu venituri mici. În aceasta ordine de idei trebuie să mizăm pe cea mai reuşită experienţa şi pe realizarea sarcinilor prin intermediul cărora putem aduce cel mai mare aport. Vă rog să îmi permiteţi să încep cu prezentarea unei perspective lărgite ce vizează Strategia pe Termen Mediu şi situaţia actuală înregistrată în ţările cu venituri mici.

3. Strategia pe Termen Mediu are la baza sa o premisă, din care reiese că FIM trebuie să se ajusteze astfel încât să fie în stare să asigure asistenţa ţărilor-membre care se confruntă cu provocările de globalizare ale mileniului. Strategia în cauză acoperă toate domeniile activităţii desfăşurate de FMI, inclusiv modalitatea aplicată pentru efectuarea supravegherii economiilor ţărilor-membre şi a economiei globale; instrumentele de care dispune FMI pentru prevenirea şi învingerea crizelor pe pieţele emergente; şi guvernanţa corporativă/internă al FMI. Măsurile sugerate în cadrul strategiei au valoare nu doar pentru ţările de o importanţă sistemică şi pieţe emergente ci şi pentru ţările cu venituri mici. Soluţionarea problemei dezechilibrelor globale va servi la reducerea riscului fluctuaţiei haotice a cursului de schimb, schimbărilor pe pieţele financiare şi ameninţărilor de expansiune a protecţionismului. Prevenirea crizelor în ţările cu pieţe emergente va facilita reducerea costului împrumuturilor pentru ţările cu venituri mici şi va sprijini cererea pentru producţia de export din aceste ţări. Mai mult ca atât, ţările cu venituri mici la fel ca şi ţările cu pieţe emergente, care sunt insuficient reprezentate, au temelii pentru îngrijorare în legătura cu drepturile lor la vot şi reprezentare la FMI.

4. Însă, una din cele mai importante chestiuni stipulate de Strategie pe Termen Mediu, la care aş dori să mă refer astăzi, constă în planurile FMI orientate spre reînnoirea şi refocusarea activităţii noastre, în deosebi în ceea ce priveşte ţările cu venituri mici.

5. Pentru a marca un traseu, este necesar ca să cunoaştem unde ne aflăm şi în ce direcţie dorim să mergem. Noi cu toţii avem o destinaţie clară, convenită cu comunitatea internaţională, care constă în acordarea asistenţei ţărilor cu venituri mici care încearcă să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Pe parcursul ultimilor ani noi am reuşit într-o măsură oarecare să ne mişcăm în această direcţie, în deosebi în ceea ce priveşte reducerea sărăciei. Actualmente, unele ţări din Asia şi America Latină ocupă poziţii ferme şi sunt în stare să atingă obiectivele stabilite pentru reducerea sărăciei cauzată de nivelul jos a veniturilor. În pofida faptului că ţările Africii Subsahariene au înregistrat avansare mai modestă, rezultatele macroeconomice în general indică schimbări pozitive în mai multe ţări ale continentului. De exemplu, nivelul de dezvoltare a economiei în Africa în ultimii doi ani a fost cel mai înalt marcat în perioada de zece ani. Inflaţia medie pe continent, cu excluderea Zimbabwe, a fost sub 10 la sută – cea mai joasă înregistrată pe parcursul unui sfert de veac. În mare parte, aceasta reflectă rezultatul eforturilor contribuite de ţările cu venituri mici: de exemplu, actualmente finanţarea bancară inflaţionistă a deficitului bugetar în ţările Africii Subsahariene reprezintă o valoare neglijabilă. Însă, comunitatea internaţională, inclusiv FMI, a contribuit la acest proces, ceea ce înseamnă că noi deja am trecut o parte din distanţă de pe acest traseu.

6. O simplă privire aruncată la condiţiile în care supravieţuieşte o bună parte a populaţiei în ţările cu venituri mici arată că avem de parcurs încă o distanţă destul de lungă, în deosebi în ţările Africii Subsahariene. Un fapt regretabil este că în această regiune indicatorii obţinuţi de mai multe ţări dovedesc incapacitatea lor de a atinge scopurile stabilite în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Deci, trebuie să continuăm eforturile.

7. Exact cu un an în urmă, la samitul G-8 din Gleneagles şi la samitul „Millenium Review” al Organizaţiei Naţiunilor Unite, comunitatea internaţională a reînnoit angajamentele asumate faţă de accelerarea mişcării spre atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Comunitatea internaţională sa pronunţat incontestabil în favoarea reducerii datoriilor acumulate de multe ţări cu venituri mici şi a decis să majoreze asistenţa acordată unui număr impunător de ţări. Totodată, sa convenit că pentru ca cei dezavantajaţi să aibă acces la roadă scutirii de povara datoriilor şi majorării asistenţei, va fi necesar să asigurăm o mai bună gestionare a resurselor disponibile şi o guvernanţă mai eficientă. Cu permisiunea dvs. aş dori acum să vă aduc la cunoştinţă acţiunile deja întreprinse de FMI, cele desfăşurate la moment şi să mă axez pe ceea ce aş putea să facem pentru asigurarea ajutoarelor în fiecare din aceste domenii.

8. FMI deja a adus un aport important în procesul de diminuare a poverii datoriilor. În scurt timp după samitul din Gleneagles şi cel organizat de ONU, FMI a acţionat prompt şi a procedat la anularea deplină a datoriilor pentru 19 ţări sărace. Scutirea de povara datoriilor a luat start în ianuarie al anului curent – exemplu, care a fost preluat de alte instituţii financiare. Dimensiunile scutirii acordate de FMI deferă de la o ţară la alta, iar împreună cu scutirea datoriilor aşteptată din partea IDA şi Fondului pentru Dezvoltarea Africii, scutirea totală în cadrul iniţiativei pentru Scutirea Multilaterală de Datorii se va cifra la cca. 50 miliarde dolari SUA. Activitatea în acest domeniu abia a început dar facem progrese simţitoare în atingerea acestui scop.

9. Totodată, FMI are de rezolvat încă o chestiune importantă: de a asigura situaţia care va exclude apariţia unei noi crize de datorii. Există un risc serios că scutirile de datorii cucerite cu greu vor fi epuizate fără nici un rost în cazul în care ţările în cauză vor proceda la împrumuturi pentru finanţarea cheltuielilor care nu servesc la promovarea creşterii economice şi ca atare vor înlocui datoriile anulate cu sume impunătoare a noilor datorii, care, probabil, vor fi acordate cu condiţii mai puţin favorabile. Deja apar semnele apariţiei unor noi creditori – inclusiv cei privaţi şi oficiali – care se grăbesc să intre în joacă acum când volumul datoriilor sa redus considerabil. Experienţa unor ţări cu venituri mici din fosta Uniunea Sovietică, care au recăpătat independenţa la începutul anilor 90 şi au luat start fără datorii, au acumulat datorii considerabile, a demonstrat cât de rapid pot deteriora lucrurile. De exemplu, Republica Kyrgystan în 1992 practic nu a avut datorii iar la sfârşitul anului 1999 a acumulat datorii externe în suma egală aproape cu 100 procente din PIB. Responsabilitatea primară în ceea ce priveşte prevenirea unei astfel de situaţii revine ţărilor care au beneficiat de împrumuturi şi creditorilor oficiali; sprijinul acordat de FMI poate fi util pentru ambele părţi. Suntem pregătiţi să ajutăm ţările să conştientizeze riscurile acumulării rapide a datoriei şi să asistăm la elaborarea strategiilor pentru datorii pe termen mediu orientate spre neadmiterea formării datoriilor nesustenabile. În această ordine de idei, împreună cu Banca Mondială, noi am elaborat cadrul sustenabil pentru neadmiterea acumulării datoriilor pentru ţările cu venituri mici. Acest cadru a fost elaborat pentru o perioadă îndelungată şi este menit pentru acordarea sprijinului ţărilor în cauză la luarea deciziilor financiare. Totodată, noi putem semnaliza creditorilor oficiali de fiecare dată când nivelul datoriei sau nivelul serviciului ale acesteia devine o problemă. Deşi uneori recomandările noastre nu vor fi după placul creditorilor, totuşi ei vor fi nevoiţi să ţină cont de ele.

10. Probabil că recomandările noastre cu privire la evitarea acumulării datoriilor vor fi mai reuşite în cazul în care noi o să venim cu propunerea surselor alternative de finanţare. Scriitorul Irlandez George Bernard Shaw scria: “Eu nu pot predica religia omului cu tortura foametei în ochi”. Deci, este necesar ca comunitatea internaţională să adreseze necesităţilor primordiale a ţărilor cu venituri mici, oferindu-le volumul suficient de granturi şi împrumuturi cu cele mai bune condiţii concesionale pentru ca ele să fie în stare să finanţeze dezvoltarea fără acumularea datoriilor costisitoare. Aceasta mă conduce la a doua parte a acordului din Gleneagles: majorarea semnificativă a asistenţei. FMI sa pronunţat demult în favoarea majorării proporţiilor de asistenţă. Noi susţinem că volumul asistenţei trebuie majorat pentru fiecare ţară cu venituri mici, care este în stare să absoarbe mai multă asistenţă şi în cazul în care aceasta poate contribui la atingerea Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Totodată, noi atragem atenţia donatorilor la importanţa asigurării angajamentelor predicabile de lungă durata la etapa incipientă: unii din donatori deja au început să procedeze în acest mod dar cu părere de rău astfel de abordare rămâne la moment o excepţie, şi nu o regulă. Acordarea asistenţei predicabile este crucială pentru planificarea eficientă a dezvoltării de către ţările cu venituri mici. Donatorii, din partea lor, trebuie să furnizeze asistenţă într-un mod mai eficace, prin reducerea costurilor şi ajustarea asistenţei în conformitate cu planurile ţărilor respective faţă de atingerea Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Declaraţia din Paris serveşte ca bază agreată pentru majorarea eficacităţii asistenţei acordate şi trebuie executată pe deplin.

11. FMI susţine într-un mod consecvent utilizarea eficace a asistenţei. Atingerea rezultatelor reuşite din majorarea fluxului de ajutoare va depinde nu doar de volum dar şi de utilizarea eficace al acestuia. Parţial, acest lucru depinde de politica macroeconomică iar una din obligaţiunile asumate de FMI constă în acordarea asistenţei ţărilor în gestionarea politicii macroeconomice astfel încât aceasta să majoreze la maximum capacitatea lor de a valorifica fluxurile asistenţei şi a uşura povara datoriei. Acest proces se începe cu evaluarea reală a proporţiilor asistenţei care va fi disbursată. Nu face ca ţările cu venituri mici să pretindă că vor primi mai multă asistenţă decât se aşteaptă în realitate, deoarece ca de obicei angajamentele asumate depăşesc cu mult disbursările reale. Şi nici ţările-membre al FMI nu vor beneficia cu nimic dacă vor pretinde că valorificarea volumului majorat al asistenţei nu va prezenta nici o problemă. Din partea sa, FMI poate asigura asistenţa pe fundalul cadrului sigur macroeconomic şi a sistemului adecvat de gestionare a cheltuielilor publice pentru ca fluxul majorat a mijloacelor să ajungă la destinaţia predeterminată. Noi putem acorda sprijin ţărilor în înfruntarea riscurilor care pot fi cauzate de majorarea asistenţei; în acest caz va avea de suferit competitivitatea internaţională ca urmare a aprecierii monedei naţionale sau din cauza creşterii inflaţiei. Nu sunt excluse cazurile când, pe de o parte, o anumită apreciere reală va fi justificată, iar pe de altă parte poate exista un scop pentru direcţionarea transferului de resurse către soluţionarea problemelor sau neajunsurilor care împiedică creşterea productivităţii şi dezvoltarea potenţialului de producere al economiei. În acest scop, FMI deja a publicat un ghid dedicat problemelor de majorare a asistenţei şi actualmente continuă cooperarea atât cu proiectanţii politicii din ţările cu venituri mici cât şi cu donatorii.
12. FMI susţine ferm angajamentele sale în ceea ce priveşte asigurarea situaţiei în care ţările respective vor dispune de un spaţiu bugetar necesar pentru extinderea programelor sociale, în deosebi în domeniile sănătăţii şi educaţiei. Aş dori să aduc claritate deplină în poziţia noastră cu privire la această problemă. În repetate rânduri am auzit îngrijorări exprimate, în deosebi de reprezentanţii ONG-urilor în legătura cu plafoanele bugetare aplicate la cheltuielile sectorului social. Această îngrijorare nu are temei. Pe parcursul anilor programele sprijinite de FMI s-au axat pe necesitatea de a asigura cheltuieli pentru scopurile reducerii nivelului de sărăcie, în primul rând cheltuieli pentru sănătate şi educaţie, inclusiv în perioadele stringenţei resurselor bugetare. Noi considerăm bugetele naţionale ca un vehicul principal pentru investirea în capitalul uman şi în fond, multe programe includ nivelul minimal al cheltuielilor legate de sărăcie. De fiecare dată când donatorii oferă granturi pentru astfel de cheltuieli, indicatorii ţintă stabiliţi în cadrul programelor sprijinite de FMI se ajustează respectiv în scopul asigurării utilizării eficace al acestora pentru programele finanţate de donatori.

13. Gestionarea macroeconomică a fluxurilor disponibile de asistenţă este de o importanţă primordială şi totodată rămân în vigoare provocările gestionării macroeconomice atotcuprinzătoare. Una din responsabilităţile principale ale Fondului constă în asigurarea asistenţei ţărilor care se confruntă cu astfel de provocări, şi în deosebi în promovarea stabilităţii macroeconomice, care serveşte în calitate de precondiţie a creşterii sustenabile. Promovarea stabilităţii macroeconomice este un domeniu în care FIM dispune de cele mai înalte avantage comparative. Acest lucru este just atât pentru activitatea FMI desfăşurată în domeniul creditării cât şi în rolul nostru de un consultant de încredere pentru guvernele şi băncile centrale a ţărilor cu venituri mici. Anume din aceste considerente este necesar ca să atragem şi mai mult atenţie măsurilor de politică şi institutelor care au o importanţă decisivă pentru stabilitatea economică şi financiară, în deosebi politicilor bugetară, monetară şi valutară. În acelaşi timp, este necesar ca să consolidăm în continuu activitatea noastră desfăşurată pe pieţele financiare atât în ţările cu venituri mici cât şi în ţările industriale.

14. Încă există unele domenii ale politicii care probabil nu sunt cruciale pentru stabilitatea macroeconomică, deşi joacă un rol decisiv pentru creşterea economică. În aceste domenii, rolul Fondului nu este trasat clar şi deci, va fi necesar ca să-l definitivăm într-un mod pragmatic, caz după caz, în baza împuternicirilor şi experienţei noastre. Eu susţin că rolul Fondului în aceste două domenii este de o importanţă deosebită.

15. Cea mai mare îngrijorare reprezintă comerţul. Pe parcursul ultimilor luni, majoritatea discuţiilor cu privire la politica în domeniul comerţului sa axat pe negocierile cu OMC din runda de la Doha. Astfel de abordare este justificată deoarece pe parcursul anilor expansiunea comercială susţinută de acorduri multilaterale a servit ca piatra de temelie a creşterii economiei globale şi ca baza perspectivelor de dezvoltare pentru ţările cu venituri mici. Anume din aceste considerente evenimentele din Geneva care s-au petrecut săptămâna trecută provoacă o senzaţie dureroasă. Aş dori că cred ca aceasta este doar o pauză şi nu un colaps total şi că negocierile vor fi reluate şi se vor păstra succesele deja obţinute. Mă refer în deosebi la măsurile care trezesc îngrijorări deosebite în cele mai sărace ţări, cum ar fi eliminarea treptată a subvenţiilor la export, inclusiv la bumbac şi acordarea accesului celor mai sărace ţări la pieţele ţărilor dezvoltate şi ţărilor mari în curs de dezvoltare fără stabilirea cotelor şi taxelor respective. Comunitatea donatorilor trebuie să contribuie cu măsuri mai viguroase în acordarea sprijinului în domeniul comerţului.

16. Nu trebuie să uităm beneficiile pe care le vor putea obţine în rezultatul reformei comerţului ţările în curs de dezvoltare. Indiferent de modul în care vor evolua negocierile multilaterale, ţările cu venituri mici vor putea să beneficieze din reformarea regimurilor lor comerciale. Ca de obicei, câştigătorii principali a regimului comercial supra protejat în ţările cu venituri mici sunt cele mai bogate straturi ale populaţiei, iar cei săraci au de pierdut deoarece au un acces mai restrâns la bunurile importate şi nu au nici un câştig din creşterea generată de sectorul prosper de export. Bineînţeles, pierderile se răsfrâng în general asupra economiei naţionale. Totodată, eu aş avertiza toate ţările, inclusiv cele cu venituri mici să abordeze cu precauţie semnarea acordurilor comerciale bilaterale şi regionale. Reformele comerciale multilaterale rămân în continuare o cale cea mai reuşită din punctul de vedere a perspectivelor de dezvoltare, iar acordurile bilaterale sunt pasibile de costuri suplimentare cauzate de devierile fluxurilor comerciale, harababură şi exigenţele faţă de constrângerile capacităţii instituţionale.

17. De asemenea, FMI îi revine un rol important în rezolvarea problemelor din sectorul financiar. Unul din elementele-cheie al Strategiei FMI elaborate pe Termen Mediu constă în recunoaşterea faptului că înţelegerea situaţiei actuale în sectoarele financiare este crucială într-o lume cu mişcarea fluxurilor globalizate de capital. În cazul în care sectorul financiar în general nu este sănătos apar unele riscuri profunde pentru stabilitatea macroeconomică şi dificultăţi serioase legate de gestionarea macroeconomică. Politica monetară poate fi utilizată mai eficient în cazul funcţionării bune a pieţelor financiare şi de capital. Sistemele financiare operaţionale şi cuprinzătoare reprezintă un alt element crucial pentru asigurarea creşterii economice. Ca de obicei, în majoritatea ţărilor cu venituri mici sectoarele financiare sunt subdizvoltate. În condiţii în care accesul oficial la pieţele financiare nu este asigurat, populaţia săracă este nevoită să apeleze la serviciile neoficiale, care de multe ori sunt prea costisitoare. De exemplu, costul unui transfer de 300 dolari SUA se ridică până la 60 dolari SUA. Dezvoltarea sectorului financiar poate facilita creşterea economică şi serveşte la reducerea sărăciei prin eliminarea constrângerilor privind accesul la credite pentru cei săraci.

18. În aceste domenii, la fel ca şi în multe altele, noi împărţim cunoştinţele cu Banca Mondială şi deci, este necesar şi important să asigurăm coordonare bună ale activităţii noastre. Împreună cu Paul Wolfowitz suntem adepţii dezvoltării fructuoase a relaţiilor dintre FMI şi Banca Mondială atât la nivel mondial cât şi la nivel de ţară. În aceasta ordine de idei, noi am creat un grup mic de experţi externi condus de Pedro Malan. Acest grup va furniza consultări necesare în acest domeniu şi va prezenta un raport la sfârşitul acestui an. De menţionat că la nivelul de ţară noi deja facem încercări să delimităm clar responsabilităţile acestor două instituţii.

19. Este important ca FMI să conlucreze eficient cu comunitatea donatorilor. Pe parcursul ultimilor ani, relaţiile dintre donatori şi ţările cu venituri mici s-au schimbat; un accent mai puternic a fost pus pe strategiile de dezvoltare în care rolul principal revine ţărilor în cauză, iar Fondul trebuie să ajusteze activitatea sa pentru a reflecta aceste schimbări. Coordonarea activităţilor desfăşurate de donatori nu face parte din atribuţiile FMI dar este clar că trebuie să conlucrăm cu fiecare. Trebuie să stabilim un schimb regulat de informaţii. Misiunile şi reprezentanţii rezidenţi trebuie să coopereze pe teren cu grupele unite de donatori, ceea ce practic înseamnă că reprezentanţii rezidenţi a FMI trebuie să asume un rol mai însemnat. Totodată, toate părţile implicate trebuie să fie pregătite pentru organizarea lucrului în baza cooperării când câţiva parteneri dispun de experienţa şi cunoştinţe adecvate şi în situaţiile când nici un partener, care acordă asistenţa unei ţări cu venituri mici, nu doreşte sau nu are capacitate de a conduce activitatea în unele domenii specifice importante pentru asigurarea creşterii economice. În circumstanţele din urmă, nu va fi rezonabil să aşteptăm ca FMI să dispună de cunoştinţele în afară mandatului şi competenţelor săi. FMI nu poate fi un consultant sau cel care stabileşte condiţii în ultima instanţă.

20. Eu deja am menţionat necesarul conlucrării active cu donatorii. Însă, cele mai importante relaţii FMI menţine cu ţările-membre. Scopul nostru principal constă în acordarea serviciului acestor ţări. Pe parcursul ultimilor ani în relaţiile noastre cu ţările cu venituri mici au parvenit unele schimbări importante; în paralel să schimbă şi instrumentele care noi utilizăm pentru acordarea asistenţei acestor ţări.

21. Sprijinul acordat de FMI a devenit mai flexibil şi mai bine ajustat la necesităţile ţărilor-membre. Din 1999 încoace, sprijinul acordat de FMI a fost axat pe Documentele cu privire la strategia de reducere a sărăciei în care rolul principal revine ţărilor respective. De fiecare dată când noi acordăm sprijinul financiar prin intermediul mecanismului pentru Reducerea Sărăciei şi Creşterea Economică, Asistenţa Post-conflict de Urgenţă şi Facilitatea pentru prevenirea Şocurilor Exogene care au fost introduse în 2005, noi urmărim implicarea ţării în procesul de elaborare a politicii şi asigurăm raţionalizarea condiţiilor stabilite. Pentru cazurile în care asistenţa FMI nu este necesară sau solicitată, noi dispunem de un Instrument pentru Sprijinirea Politicii (introdus în 2005), care la moment se aplică cu succes în Nigeria şi Uganda şi în viitor va fi aplicat şi în alte ţări ale regiunii. Un supliment important la consultările noastre în domeniul politicii economice şi acordării creditelor constă în dezvoltarea capacităţii prin acordarea asistenţei tehnice şi instruire, orientată spre direcţiile cheie a politicii economice şi institutele economice. Actualmente noi revizuim asistenţa tehnică acordată ţărilor-membre şi intenţionăm ca aceasta din urmă să reiese cu predominanţă din cererea existentă. De exemplu, recent noi am anunţat înfiinţarea unui nou Centru African regional de Asistenţă Tehnică (AFRITAC) pentru Africa centrală – acesta fiind al treilea centru înfiinţat de FMI în Africa şi al şaselea în regiunile în curs de dezvoltare.
 
22. Există încă un aspect a relaţiilor FMI cu ţările cu venituri mici la care trebuie atras atenţie. Mă refer la dreptul de vot şi dreptul de reprezentare a ţărilor cu venituri mici. FMI este o instituţie financiară şi este pe deplin justificat ca ţările care aduc un aportul financiar considerabil să aibă ţi o influenţă semnificativă asupra politicilor. Însă, FMI este şi o instituţie globală, care prin legitimitatea sa asigură membrilor săi dreptul egal de reprezentare şi de vot. Actualmente, cotele relative şi acţiunile cu dreptul de vot a ţărilor-membre nu reflectă adecvat ponderea economică majorată a unor ţări mari pe pieţele emergente. Trebuie să schimbăm această realitate şi în acelaşi timp, trebuie să protejăm dreptul de vot şi de reprezentare a ţărilor cu venituri mici fiindcă aceste ţări continuă să împrumută de la FMI şi ca urmare, deţin doar o un drept neînsemnat de vot în cadrul FMI. Pentru atingerea acestui scop, cred că ar fi binevenit să majorăm numărul „voturilor de bază”, care reprezintă numărul minim şi egal fără ca aceasta să depindă de mărimea cotei la care fiecare din membrii are drept. Eu intenţionez să vin cu unele sugestii concrete privind soluţionarea acestor probleme de guvernanţă în decursul Întrunirii Anuale din Singapore în septembrie a.c. şi sper că ţările-membre vor susţine aceste propuneri.

23. Înainte de a închide acest discurs aş dori să spun câteva cuvinte despre un domeniu al politicii în care cooperarea FMI cu donatorii şi guvernele ţărilor cu venituri mici este de o importanţă deosebită. Mă refer la calitatea guvernanţei. În discursul său de azi, Paul Wolfowitz a plasat accentul major pe aceeaşi chestiune. Aş dori să menţionez că sunt totalmente de acord cu comentariile lui. Guvernanţa a fost un element cheie de discuţii la întrunirea din Monterrey şi anume în acest domeniu FMI are de jucat un rol bine conturat şi important. În cazul în care chestiunile de guvernanţă lezează situaţia macroeconomică şi ameninţă succesul programului, FMI stabileşte condiţii pentru rezolvarea acestora. De exemplu, FMI promovează transparenţa prin introducerea Sistemului General de Diseminare a Datelor, care serveşte ca bază pentru elaborarea sistemelor naţionale de statistică şi la care s-au abonat mai mult de 90 ţări. În unele ţări FMI a procedat la elaborarea planurilor de acţiuni în scopul asigurării transparenţei sistemelor de Gestionare a Cheltuielilor Publice. Totodată, noi sprijinim Iniţiativa de Asigurare a Transparenţei în Industria Extractivă şi furnizăm recomandări privind transparenţa utilizării veniturilor din comercializarea resurselor naturale. Această activitate se bazează pe convingerea că responsabilitatea publică mai strictă şi transparenţa mai mare pot servi la sporirea calităţii cheltuielilor publice, la reducerea corupţiei şi sărăciei.

24. Pe parcursul anului trecut s-a vorbit mult despre sprijinul acordat de comunitatea internaţională ţărilor cu venituri mici şi chiar am fost marturi la transformarea unor promisiuni în acţiuni concrete. Însă, pe parcursul acestui an noi trebuie să transformăm în acţiuni majoritatea acestor angajamente. În aceasta ordine de idei va fi necesar să asigurăm planificarea bine gândită şi suplimentată de dorinţa arzătoare. Astăzi eu am contribuit la familiarizarea dvs. cu strategia Fondului vis-a-vis ţărilor cu venituri mici. Noi deja am lansat procesul de realizare ale acestei strategii dar acest lucru nu înseamnă că noi nu suntem pregătiţi pentru acceptarea şi promovarea noilor idei. Strategia pe termen mediu elaborată pentru ţările cu venituri mici prevede un spectru larg de participare. Pentru a transforma această strategie în realitate va fi necesar să apelăm la cooperarea cu Banca Mondială, comunitatea donatorilor, guvernele, societatea civilă şi populaţia ţărilor-membre cu venituri mici. O să continuăm contribuirea eforturilor pentru determinarea şi aducerea în ordine a acţiunilor noastre; între timp o să fim bucuroşi să facem cunoştinţă cu recomandările sugerate de omologii noştii. Sunt pregătit să consider atât opiniile membrilor grupului de experţi cât şi întrebările şi comentariile celor prezenţi la această întrunire.

25. Vă mulţumesc mult pentru atenţie.