Crearea unii viitor mai bun acasă: remitenţele în Moldova

În lumea modernă, integrarea economică depăşeşte limitele comerţului internaţional şi a mişcării capitalului şi cuprinde tot mai mult mişcarea forţei de muncă. Un caz tipic reprezintă Moldova – ţara în care migraţia forţei de muncă şi fluxurile impunătoare de remitenţe au jucat un rol dominant la formarea dezvoltărilor economice recente. Noul raport al FMI cu privire la Probleme Speciale prezintă o examinare aprofundată a unui set de politici care vor permite Moldovei să beneficieze la maximum din aceste afluxuri de remitenţe.

După prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice, Moldova a iniţiat un proces profund de transformări, trecând treptat de la un sistem de planificare centralizată la o economie bazată pe principiile de piaţă. Tulburările care au urmat au condus la reducerea bruscă a volumului de producere şi au declanşat disponibilizările masive de personal. Agravarea situaţiei a luat amploarea în 1998 când valurile crizei financiare din Rusia au lovit Moldova îndeosebi de puternic cauzând distorsiunea relaţiilor tradiţionale comerciale dintre două ţări. Ca urmare a colapsului cererii pe piaţă internă a Rusiei, volumul exportului din Moldova către alte ţări ale fostei Uniuni Sovietice, care a constituit două treimi din exportul total al ţării, în a doua jumătate a anului 1998 s-a redus cu 50 la sută în comparaţie cu aceeaşi perioada anului 1997. În perioada 1997-1999 pierderile cumulative din PIB au atins 10 la sută; conform unor estimări rata sărăciei a crescut brusc de la 47 la sută în 1997 până la 70 la sută în 1999.

Confruntându-se cu opţiuni viabile limitate în ţară, majoritatea persoanelor în vârstă aptă de muncă au fost nevoiţi să-şi caută ocupaţia peste hotare pentru a sprijini financiar familiile sale. În perioada 1998-2000, numărul Moldovenilor care s-au angajat la lucru peste hotare s-a dublat, iar remitenţele în aceeaşi perioadă au crescut de la 122 milioane dolari SUA până la 172 milioane dolari SUA. În schimb, aceste afluxuri de valută, asigurând un supliment important la veniturile disponibile a gospodăriilor casnice, au servit la accelerarea ulterioară a procesului de recuperare a economiei naţionale.

Experienţa actuală a Moldovei prezintă un caz frapant, deoarece migraţiunea forţei de muncă a persistat chiar şi după reînvigorarea puternică a economiei naţionale. Din anul 2000 încoace, economia naţională a Moldovei indică o însănătoşire remarcabilă pe fundalul creşterii cumulative cu 30 la sută a PIB-ului în 2004. Cu toate aceste, migraţia şi remitenţele s-au intensificat în continuare, iar noii migranţi au început să beneficieze din sprijinul neformal acordat de comunitatea crescândă a expatriaţilor. În 2004 estimările oficiale au indicat că suma totală brută a afluxurilor remitentelor din partea angajaţilor peste hotare a atins 700 milioane dolari SUA sau aproximativ 27 la sută din PIB – o cifră impunătoare, chiar şi în comparaţie cu alte ţări cu nivelul semnificativ de remitenţe. În acelaşi timp, venitul disponibil brut pe cap de locuitor în Moldova – o măsură care include venitul net şi transferuri de peste hotare – în perioada 2000-2004 a crescut de mai mult de două ori şi a ating cifra de aproape 1 miliard dolari SUA. Inter alia, rata sărăciei în Moldova s-a redus de la maximum 73 la sută în 1999 la doar 26 la sută în 2004.

Afluxuri stabile şi de proporţii

La sfârşitul anului 2004, lucrătorii migranţi moldoveni, inclusiv temporari şi permanenţi, au constituit cca. 17 la sută din populaţia totală a Moldovei. Migranţii remit o pondere substanţială a câştigului către membrii familiilor lor. Acestea din urmă cheltuie mijloacele obţinute cu predominanţă pentru necesităţile de consum de bază şi pentru spaţiul locativ şi educaţie. Volumul investiţiilor în afaceri este neînsemnat. La fel ca şi în alte ţări-recipiente a remitenţelor, afluxurile acestora în Moldova au tendinţă de a rămâne o sursă stabilă şi contraciclică a mijloacelor valutare în perspectiva de scurta durată. Pe măsura în care tot mai mulţi migranţi se stabilesc cu reşedinţă permanentă după hotare, consideraţiuni de alegere a portofoliului (hârtiilor de valoare/activelor) vor putea recăpăta importanţă.

Migraţia şi remitenţele, la fel, au şi ele consecinţe macroeconomice importante, deoarece atât migraţia cât ţi afluxul remitenţelor servesc la majorarea nivelului de consum a gospodăriilor casnice; la reducerea ofertei braţelor de muncă şi exercită presiune asupra salariilor; finanţează deficitul comercial care este mare şi continuă să crească; exercită presiune care conduce la aprecierea cursului de schimb; alimentează presiunile inflaţioniste; contribuie la creşterea veniturilor fiscale, în deosebi, prin perceperea ratei înalte a TVA din volumul crescând a importurilor; şi ameninţă durabilitatea sistemului de asigurare cu pensii.

Într-adevăr, sondajul microeconomic efectuat confirmă că gospodăriile casnice cheltuie ponderea majoră a venitului lor suplimentar pentru procurarea bunurilor de consum şi construirea locuinţelor. Aceste cheltuieli au dat un imbold puternic de scurta durată cererii pe piaţa internă, care a facilitat creşterea PIB înregistrată pe parcursul ultimilor ani. Până la urmă, însă, asigurarea creşterii sustenabile va solicita o culegere mai echilibrată a cererii agregate şi un aport mai pronunţat manifestat, în deosebi, prin investiţii în afaceri.

Alegerea politicilor adecvate joacă un rol decisiv

Ca de obicei, în dezbaterile publice din Moldova se observă o tendinţă de a încadra problemele de migraţiune şi remitenţe în noţiunea de bine sau rău. Însă, în perspectiva de lungă durată, important este să înţelegem cauzele ce stau la baza acestui fenomen şi să fim pregătiţi să răspundem la ele prin aplicarea politicilor adecvate. În principiu, mobilitatea înaltă a capitalului şi forţei de muncă permite o alocaţie mai eficace a mijloacelor financiare. În acest sens, o alegere vastă a oportunităţilor de angajare în câmpul muncii atât în republică cât şi peste hotare este binevenită pentru Moldoveni. În acelaşi timp, alegerea politicilor în cele trei domenii principale – fiscal, monetar şi structural – este un pas critic pentru maximizarea beneficiilor potenţiale a migraţiunii şi remitenţelor.

În ceea ce priveşte politica fiscală, provocarea principală pe termen scurt pentru Moldova constă în asigurarea stabilităţii macroeconomice. Totodată, este importat de a rezista ispitei cheltuielilor prociclice în faţa creşterii veniturilor fiscale. Reducerea locurilor de muncă şi ameliorarea veniturilor gospodăriilor casnice datorită majorării salariilor şi obţinerii transferurilor de peste hotare, uşurează presiunea socială cauzată de cheltuieli. Pentru o perioadă mai îndelungată, consideraţiuni de durabilitate a politicii fiscale devin tot mai importante, mai ales în situaţia în care guvernul încearcă să rezolve unele probleme legate de schimbări în structura demografică cauzate de pierderea populaţiei de vârsta aptă de muncă. Sistemul actual de asigurare cu pensii din venituri curente, fiind dependent de cotizaţii plătite de generaţia curentă a angajaţilor, pentru acordarea prestaţiilor pensionarilor actuali, cade sub presiunea, deoarece exodul forţei de muncă reduce baza perceperii cotizaţiilor.

Politica monetară, deşi joacă un rol principal în crearea unui mediu macroeconomic stabil, nu poate fi de succes fără sprijinul puternic exercitat prin aplicarea politicilor fiscale şi structurale. Actualmente, o strategie angrenată în menţinerea regimului flexibil a cursului de schimb, clar focusată pe atingerea unei rate joase de inflaţie - a un scop prioritar a politicii monetare - pare a fi o opţiune rezonabilă. Perfecţionarea şi menţinerea competitivităţii externe sunt strâns legate de provocarea prioritară a politicii – accelerarea dezvoltării economice. În acest sens, competitivitatea trebuie considerată nu doar din punctul de vedere a protejării durabilităţii pe plan extern, dar şi din punctul de vedere a capacităţii Moldovei de a asigura creşterea economică solidă prin atragerea investiţiilor străine directe suprasolicitate.

În ceea ce priveşte politica structurală, este inadmisibil ca beneficiile pe termen scurt pentru economia naţională oferite de remitenţe să obscură necesarul implementării unei agende eficace de reforme. Problema cu care la moment se confruntă Moldova, constă în faptul că imboldul principal a migraţiunii se explică prin lipsa oportunităţilor de angajare în câmpul muncii acasă. Până la urmă, doar prin transferarea Moldovei într-un loc mai atractiv atât pentru plasarea capitalului, cât şi pentru atragerea forţei de muncă, guvernul va putea asigura că cele mai importante resurse disponibile, cum ar fi priceperi şi talentul populaţiei din ţară, se vor utiliza la maximum potenţialului existent pentru beneficiile generaţiei actuale şi celor viitoare. Un efort determinat şi stabil adresat ameliorării mediului de afaceri va spori atractivitatea Moldovei ca o destinaţie afluxului de capital străin şi va stimula atragerea investiţiilor directe, care până în ziua de azi au fost relativ modeste. Totodată, astfel de abordare, va conduce la crearea stimulentelor care vor facilita procesul de direcţionare a remitenţelor pentru scopurile de utilizare productivă. Cu timpul, acest aspect va asuma o importanţă majoră deoarece tot mai mulţi migranţi se stabilesc cu lucrul permanent peste hotare şi consideră investirea mijlocarelor economisite în ţara lor natală.