Capital Market: "Decapitalizarea BNM - adevar sau fals"

Banca Naţională a Moldovei a anunţat pentru nouă luni ale anului curent pierderi în sumă de 381 de milioane de lei, rezultate din întărirea cursului de schimb al monedei naţionale şi intrările masive de valută de peste hotare. Suma pierderilor anunţate face o disonanţă puternică cu venitul realizat în aceeaşi perioadă a anului trecut – de 331,6 milioane lei, dar şi cu luna precedentă – când bilanţul contabil al BNM indica venituri de peste 200 milioane lei.

La prima vedere este o evoluţie dramatică, însă de fapt, Banca Naţională a modificat modul de prezentare a informaţiei în bilanţul contabil, trecând la capitolul „profit/pierdere net” pierderile nerealizate de la diferenţa de curs valutar. Pierderile reale au apărut din diferenţa cursului valutar raportat la activele în valuta ale Băncii Naţionale, care sunt calculate zilnic în lei, la cursul oficial. Potrivit BNM, valoarea activelor/pasivelor BNM la 30 septembrie 2007 a constituit 16,8 miliarde lei (1,46 mlrd. dolari SUA), în creştere faţă de perioada similara a anului trecut cu aproape 2,9 mil. lei (252,5 mil. dolari SUA), sau cu 20,8%.

Activele oficiale de rezervă ale Băncii Naţionale au atins recent cote maxime, la 26 octombrie constituind peste 1,150 miliarde de dolari. Din ele, peste 356 milioane de dolari sunt păstrate în hârtii de valoare, iar 794,143 milioane de dolari sunt disponibilităţi şi plasamente la termen.

Banca Naţională se confruntă acum cu două probleme: pe de o parte - fluxul în creştere de valută străină care vine de la cetăţenii moldoveni angajaţi peste hotare şi din investiţiile străine, si acest exces de valută trebuie să fie retras de pe piaţă pentru a slăbi presiunea de apreciere a leului, iar pe de altă pare - necesitatea de a retrage de pe piaţă leii puşi masiv în circulaţie în rezultatul procurărilor de valută de către BNM. Scoaterea leilor din circulaţie (proces numit sterilizare) se face prin emiterea de hârtii de valoare ale BNM, precum şi utilizarea altor instrumente. Dacă aceasta nu s-ar face, atunci ne-am confrunta cu accelerarea procesului inflaţionist, ceea ce contravine scopului de bază al BNM. Să nu uităm, însă, că inflaţia este şi „un impozit pentru cei săraci”, după cum au afirmat de mai multe ori reprezentanţi ai FMI, respectiv orice majorare a preţurilor loveşte în primul rând asupra păturilor vulnerabile ale populaţiei.

Aşadar, BNM sterilizează excesul de lichiditate, licitând băncilor comerciale hârtii de valoare (Certificatele BNM) cu termene de 7, 14 şi 28 zile. De exemplu, la licitaţia din 2 noiembrie, dobânda oferită de BNM la certificate a constituit 15,8 %, adică este destul de ridicată. Să nu uităm că cu cât este mai mare rata de sterilizare, cu atât sunt mai mari pierderile suportate de BNM, pe de altă parte, insă, rata trebuie să fie suficient de ridicată pentru a atrage băncile să procure aceste certificate, reducându-se în acest fel volumul de lei în circulaţie. Experienţa majorităţii băncilor centrale denotă că inflaţia este în primul rând un fenomen monetar. În prezent una din cauzele inflaţiei în Moldova este creşterea prea mare a volumului de credite acordate de către băncile comerciale, de aceea se impun măsuri pentru a limita aceasta expansiune, dacă, bineînţeles, se doreşte ţinerea în frâu a inflaţiei.

La unu noiembrie, Consiliul de administraţie al BNM a decis să menţină rata de bază pentru refinanţarea băncilor comerciale prin intermediul operaţiunilor REPO de cumpărare pe termen de două luni, a hârtiilor de valoare de stat, efectuate pe piaţa deschisă a Băncii Naţionale, la nivelul de 16% anual. Reamintim, că la 26 septembrie BNM a majorat semnificativ rata de bază de la 13,5% la 16%, fixând ratele dobanzilor la creditele overnight - 18% anual, iar la depozitele overnight atrase de BNM - 2% anual. Totodată, BNM a anunţat că „în condiţiile menţinerii aşteptărilor inflaţioniste, în caz de necesitate, va interveni prin instrumente monetare pentru a nu permite o nouă accelerare a creşterii indicelui preţurilor de consum”.

Să nu uităm şi alte măsuri de prudenţă a politicii monetare întreprinse recent de BNM, cum ar fi majorarea treptată a normei de menţinere a rezervelor obligatorii atât din mijloacele atrase lei cât şi în valută.

Experţii independenţi consideră că o altă măsură în vederea reducerii presiunii din partea valutei intrate în ţară ar fi liberalizarea contului de capital (amintim Moldova are actualmente o convertibilitate completă a leului pentru tranzacţiile contului curent, adică pentru tranzacţiile comerciale, nu şi pentru transferurile de capital peste hotare etc.). Dacă, spre exemplu, restricţiile de transfer a valutei din Moldova peste hotare ar fi anulate completamente, atunci o parte din excesul de valută de pe piaţă ar putea pur şi simplu pleca peste hotare, respectiv uşurându-se sarcina BNM de administrare a fluxurilor valutare crescânde şi în ultimă instanţă reducându-se pierderile BNM.

Cât priveşte pierderile anunţate de Banca Naţională, riscul decapitalizării acesteia este minim. Anul trecut, capitalul statutar al BNM a fost majorat de la 200 la 866,7 milioane lei şi a fost amendată legislaţia pentru a asigura un grad suficient de capitalizare a BNM, ca autoritate monetară a statului.

Reprezentantul permanent al FMI la Chişinău, Johan Mathisen, a declarat pentru Capital Market că fluxurile totale de capital intrat în Moldova vor constitui la finele anului curent cca. 700 milioane dolari SUA, adică 16% din PIB (vorbim aici de investiţii, nu de remitenţe), faţă de 7% în 2006, care este un nivel comparabil cu cel al noilor membri ai UE de până la aderare. În aşa fel, se observă o creştere continuă a surplusului Balanţei de plăţi a Moldovei, anul acesta fiind unul record.

Fluxurile de capital au efecte pozitive dar şi negative asupra economiei ţării.

Efectele negative se manifestă prin crearea presiunilor pe piaţa valutară internă, şi în consecinţă ne confruntăm cu tendinţa de majorare a ratei inflaţiei, care se poate neutraliza prin sterilizarea excesului de lei în circulaţie. În acest context, Banca Naţională, având ca obiectiv principal stabilitatea preţurilor, are de ales între aprecierea monedei naţionale, sau majorarea ratelor dobânzii. În final ne confruntăm cu decapitalizarea Băncii Naţionale. Şi aceasta nu trebuie să ne sperie, căci este o manifestare caracteristică tuturor ţărilor care suportă influxuri masive de capital. Ne place sau nu, dar banca centrală a statului are de suportat consecinţele sterilizării şi aceste costuri sunt inerente, fapt ce trebuie conştientizat.

Efectele pozitive ale influxurilor de capital sunt, însă, mult mai mari. În acest context, dl Mathisen a atras atenţia că a început procesul de convergenţă a veniturilor în Moldova spre nivelurile din statele UE. Acum totul va depinde deja de aceea cum acest proces este derulat şi ce fel de investiţii va atrage Moldova. Ţara are nevoie de investiţii pentru majorarea productivităţii muncii şi doar aşa vom reuşi să fim competitivi şi vor creşte creştere veniturile noastre.

Vitalie CONDRAŢCHI

Sursa