Doamnelor şi Domnilor,

Înainte de a trece nemijlocit la prezentarea raportului, aş dori la fel să adresez sincere cuvinte de mulţumire reprezentaţilor Fondului Monetar Internaţional, datorită căruia a fost posibilă organizarea acestui Seminar. La fel, doresc să mulţumesc oaspeţilor noştri care reprezintă mai multe Bănci Centrale şi organizaţii internaţionale, care au putut găsi timp în agendele sale încărcate pentru a-şi împărtăşi experienţa în nişte domenii destul de complicate şi complexe cum sânt transmisia monetară şi modelarea inflaţiei.

Actualitatea seminarului este demonstrată prin faptul că problema inflaţiei a devenit în anul curent una regională sau chiar internaţională, afectând inclusiv ţările care se părea că au uitat deja de existenţa problemei stabilităţii preţurilor. Mai mult ca atât, soluţionarea problemei date se complică şi urmare a creşterii influenţei factorilor ce nu ţin direct de politicile monetare – majorarea bruscă a preţurilor pe piaţa internaţională la resursele energetice şi produsele agro-alimentare.

Existenţa unor factori inflaţionişti importanţi care, nu pot fi influenţaţi direct de către oficialităţile monetare, invocă responsabilităţi adăugătoare pentru Băncile Centrale în ce priveşte perfecţionarea canalelor de transmisie şi modelarea inflaţiei (inclusiv a aşteptărilor inflaţioniste), în scopul ridicării eficienţei politicii monetare promovate.

Onorată asistenţă,
La 4 iunie 1991, prin Decretul preşedintelui Republicii Moldova "Cu privire la Banca Naţională a Moldovei", Banca Republicană din Moldova a Băncii de Stat a URSS a fost reorganizată în Banca Naţională a Moldovei. La 11 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională de Stat a Moldovei, iar la 12 iunie 1991 Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară. Aceste acte legislative au stat la baza constituirii şi dezvoltării iniţiale a sistemului bancar din Republica Moldova. Reformele structurale promovate în acea perioadă au generat creşterea rolului şi extinderea funcţiilor Băncii Naţionale a Moldovei şi ale băncilor în economia naţională din care motiv, a apărut necesitatea unor completări şi modificări esenţiale în legislaţia bancară. Pornind de la aceasta, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 21 iulie 1995 Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, conform căreia obiectivul principal al Băncii Naţionale a Moldovei era – realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale prin stabilirea condiţiilor pieţelor monetare, de credit şi valutare. Un fundament pentru funcţionarea durabilă a sistemului bancar l-a constituit şi Legea instituţiilor financiare, adoptată concomitent cu noua Lege cu privire la Banca Naţională a Moldovei.

La 29 noiembrie 1993, a avut loc un eveniment, importanţa căruia este greu de supraapreciat. Anume la această dată a fost introdusă în circulaţie moneda naţională a Republicii Moldova „leul moldovenesc”, fapt ce a i-a permis Băncii Naţionale a Moldovei să promoveze o politică monetară independentă. Prin urmare, au fost reduse esenţial ritmurile de majorare a inflaţiei de la 1700.0 % şi 2700.0 % în anii 1992 şi 1993 până la 104.0 la sută în anul 1994 şi respectiv 23.8 la sută în anul 1995. În această perioadă a fost posibilă stoparea hiperinflaţiei, indicele preţului de consum fluctuând în continuare până la limita de sus de 18.0 la sută, cu excepţia anului 1999, când după criza regională din Asia de sud-est şi Rusia care a afectat şi Republica Moldova, inflaţia anuală s-a ridicat la 43.8 la sută. În tabelă, puteţi vedea dinamica inflaţiei (IPC).

Promovarea unei politici monetare şi valutare adecvate a permis asigurarea stabilităţii monedei naţionale, care de fapt a constituit şi obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a Moldovei în perioada descrisă. Dacă de la început, Banca Naţională a Moldovei se implica activ în dirijarea pieţei valutare, apoi cu începere din anul 1998, intervenţiile Băncii Naţionale a Moldovei au fost reduse doar la cazurile apariţiei necesităţii evitării unor fluctuaţii excesive a ratei de schimb.

Doamnelor şi Domnilor,
Odată cu semnarea planului de acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană a apărut necesitatea armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene. Ca urmare a acestui fapt, precum şi a tendinţelor globale de dezvoltare continuă a Băncilor Centrale, în luna iunie 2006 au fost introduse modificări în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Conform modificărilor date a fost stabilit un nou obiectiv fundamental al Băncii Naţionale – asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Prin modificarea obiectivului fundamental al Băncii Naţionale s-a recunoscut caracterul preponderent monetar al fenomenului inflaţiei pe termen lung şi s-au stabilit priorităţile politicii monetare şi valutare ale Băncii Naţionale.

Astfel, Banca Naţională a fost obligată să identifice şi să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura şi a menţine stabilitatea preţurilor, condiţie necesară pentru asigurarea stabilităţii macroeconomice.

În prezent, instrumentul principal pentru dirijarea proceselor inflaţioniste utilizat de către Banca Naţională a Moldovei, este controlarea agregatelor monetare, care se efectuează prin sterilizarea masei monetare excesive preponderent prin emiterea certificatelor BNM. Totuşi, controlarea agregatelor monetare reprezintă la moment pentru Banca Naţională a Moldovei un proces destul de dificil, ca urmare a întrărilor masive de valută străină în ţară, dolarizării excesive şi cotei majore a „numerarului în circulaţie” în baza monetară. La fel, Banca Naţională a Moldovei nu dispune de o corelare sigură între evoluţia agregatelor monetare şi a indicatorului inflaţiei.

Analiza experienţei altor state din Europa centrală şi de est arată că o mare parte a ţărilor care se confruntau şi continuă să se mai confrunte cu probleme similare celora din Republica Moldova au trecut la regimul de ţintire directă a inflaţiei. Ţintirea inflaţiei este mai mult o abordare nemijlocită a problemei inflaţiei şi nu un set de instrumente specifice ale politicii monetare. Deseori, ţintirea inflaţiei este definită prin declararea publică a unei ţinte cantitative de inflaţie pentru un anumit termen, cuplată cu obligaţiunile Băncii Centrale de a urmări şi a atinge această ţintă. Deoarece asigurarea stabilităţii preţurilor este recunoscută, în mod general ca obiectiv primordial al politicii monetare, adoptarea regimului de ţintire a inflaţiei este văzută ca o cheie spre ancorarea aşteptărilor şi orientarea deciziilor politicii monetare. Regimul de ţintire a inflaţiei poate fi definit şi ca principiul unui scop unic (indicatorul ţintă al inflaţiei) şi unui instrument principal (rata dobânzii pe termen scurt) pentru atingerea acestui scop.
Stabilirea ţintei inflaţiei se efectuează de către Banca Centrală de una singură sau în coordonare cu Guvernul, în baza unor analize şi modelări a eventualei evoluţii a indicatorilor macroeconomici. Prognoza inflaţiei este posibilă în condiţii existenţei unui cadru de analiză macroeconomică şi monetară, care permite descompunerea evoluţiei economice în factori de influenţă cu cuantificarea lor. Modelarea proceselor economice pentru perioadele viitoare permite determinarea prognozei nivelului inflaţiei. Reieşind din prognoza obţinută, Banca Centrală promovează o politică monetară prin utilizarea instrumentelor necesare pentru a nivela efectele care pot
duce la ratarea ţintei. Odată cu anunţarea ţintei inflaţiei Banca Centrală mediatizează şi explică publicului larga atât prognoza nivelului inflaţiei, cât şi deciziile luate cu privire la instrumentele care se planifică de a fi aplicate în scopul temperării
aşteptărilor inflaţioniste. Pentru adoptarea unui regim funcţionabil de ţintire a inflaţiei este necesară
îndeplinirea unui şir de condiţii preventive, principalele fiind:
- Independenţa Băncii centrale în promovarea politicii monetare şi utilizarea instrumentelor respective;
- Existenţa unei pieţe financiare stabile şi relativ bine dezvoltate;
- Dispunerea de instrumente efective ale politicii monetare;
- Existenţa în cadrul Băncii Centrale a unor capacităţi de analiză şi prognoză.

Regimul de ţintire directă a inflaţiei urmează a fi însoţit de perfecţionarea responsabilităţii, transparenţei şi metodelor de comunicare cu publicul. Acest lucru, ca regulă, se realizează prin publicarea periodică a unui raport de inflaţie pregătit de Banca Centrală. Raportul dat trebuie să prevadă informaţii şi analize macroeconomice, evoluţiile pieţelor financiare, operaţiunile efectuate de Banca Centrală cu explicarea cauzelor care pot determina devieri de la ţinta anunţată anterior. De asemenea, acest raport trebuie să conţină informaţia privind eventualele acţiuni şi modificări în cadrul politicii monetare în dependenţă de evoluţia situaţiei.
Pentru a îndeplini cerinţele sus-menţionate, autoritatea monetară trebuie să atragă o atenţie deosebită asupra mecanismului de transmisie a politicii monetare. Cu alte cuvinte, trebuie de verificat cum rata de bază influenţează activitatea economică şi inflaţia prin mai multe canale – ratele dobânzii din piaţă, aşteptările inflaţioniste, ratele de schimb, etc. Pe lângă altele, aceasta se necesită înţelegerea clară a rolului ratelor dobânzii pe termen scurt, cursului de schimb, a banilor şi creditului, pentru a identifica cele mai potrivite canale de transmisie în vederea  atingerii ţintei de inflaţie

Banca Naţională a Moldovei deja a făcut primii paşi pe calea de tranziţie spre implementarea regimului de ţintire a inflaţiei. A fost elaborat şi aprobat Planul de Acţiuni cu privire la implementarea strategiei de ţintire a inflaţiei care prevede, în principal, optimizarea operaţiunilor de politică monetară a Băncii Naţionale, crearea bazei de date corespunzătoare, precum şi a cadrului de analiză, modelare şi prognoză, elaborarea politicii de informare a publicului larg şi întreprinderea măsurilor pentru majorarea gradului de încredere a societăţii civile faţă de politica monetară promovată de către Banca Naţională a Moldovei.

Îndeplinirea acţiunilor stabilite în planul menţionat este preconizată pentru o perioadă de circa 2-3 ani, care de fapt reprezintă o perioadă de trecere pentru implementarea cu succes a regimului de ţintire directă a inflaţiei.

Aspectul principal al regimului de ţintire a inflaţiei îl constituie însuşi modelarea inflaţiei, care este compusă din două segmente atât de importante, cât şi corelate. Analiza detailată a inflaţiei, inclusiv structurii, factorilor de generare, sezonalităţii, efectelor primare şi secundare permite de a exprima aceste dependenţi printr-un sistem de ecuaţii sau în alte cuvinte un model econometric. Cuantificarea acestor relaţii creează o imagine clară asupra fenomenului inflaţiei şi serveşte drept bază pentru o prognoză pe termen mediu şi lung.

Modelarea fenomenului inflaţiei nu se axează numai pe tendinţele retrospective dar include şi aşteptările acompaniate de estimările viitorului atât la nivel macro – dezvoltarea economiei naţionale, cât şi la nivel micro – comportamentul fiecărui consumator. Având mai multe scenarii sau prognoze cu privire la inflaţie şi cunoscând eficienţa instrumentelor monetare, lagul temporar dintre decizie şi efect,
durata acomodării economiei la decizii monetare este posibil de a promova o politică monetară obiectivă şi adecvată orientată spre atingerea nivelului inflaţiei anunţat.

Totodată, este necesar de a preîntâmpina orice modificare a situaţiei economice cu anume acel interval de timp care va nivela afectul acestui şoc asupra nivelului general al preţurilor. Anume cu acest scop este obligatorie dezvoltarea cadrului de analiză şi cercetări, elaborarea modelelor econometrice, ajustarea şi testarea lor permanentă, prognozarea şi simularea diferitor scenarii, şi evaluarea eficienţei instrumentelor aplicate.

Cu toate că, după cum s-a menţionat, trecerea la regimul de ţintire a inflaţiei va fi posibilă într-o perioadă de circa 2-3 ani, anumite elemente a acestui regim deja sânt utilizate în politica monetară a Băncii Naţionale a Moldovei. Aceasta se referă atât la dezvoltarea şi îmbunătăţirea instrumentelor politicii monetare, cât şi la perfecţionarea capacităţilor de analiză şi prognoză. Cu referire la perfecţionarea instrumentelor urmează a fi menţionat:
- cu începere din luna septembrie 2006 Banca Naţională a Moldovei asigură o rata de bază pozitivă în termeni reali, iar rata dobânzii la
operaţiunile de sterilizare este corelată direct cu rata de bază;
- au fost optimizate instrumentele utilizate de către Banca Naţională a Moldovei la sterilizarea excesului de lichiditate, la moment fiind
utilizate doar certificatele BNM cu scadenţa de 7, 14 şi 28 de zile, fiind anunţat doar rata maximă fără anunţarea volumului;
- a fost încheiat un acord cu Ministerul Finanţelor privind convertirea datoriilor Guvernului faţă de BNM în valori mobiliare de stat, fapt ce-i va da BNM încă un instrument pentru dirijarea lichidităţii în piaţă.

În domeniul perfecţionării capacităţilor de analiză şi prognoză se poate de menţionat:
- crearea de comun cu Ministerul Finanţelor a Comitetului de dirijare a lichidităţii în funcţiile căruia întră respectarea limitelor politicii
monetare şi valutare şi bugetar-fiscale în scopul îndeplinirii atribuţiilor de bază şi obiectivelor fundamentale ale Băncii Naţionale a Moldovei şi Guvernului;
- elaborarea începând cu luna octombrie 2006 a prognozei săptămânale a lichidităţii excesive cu comunicarea acesteia băncilor urmărind scopul de a permite băncilor gestionarea mai raţională a lichidităţii disponibile prin prisma participării la maxim la operaţiuni de sterilizare;
- semnarea unui acord de cooperare cu Biroul Naţional de Statistică cu privire la schimbul de informaţii în scopul creării bazei de date pentru analiză şi cercetări;
- iniţierea calculării inflaţiei de bază folosind metoda de excludere pentru descompunerea inflaţiei în părţi componente cu cuantificarea
factorilor de influenţă şi determinarea părţii dependente de politica monetară promovată.

Ca urmare, evoluţia indicatorului inflaţiei din prima jumătate a anului curent a fost una destul de pozitivă. Situaţia s-a deteriorat începând cu lunile iulie-august din cauza influenţei primordiale a unor factori ne monetari, anume majorarea preţurilor mondiale la resursele energetice şi producţia agro-alimentară. Astfel conjunctura extrem de nefavorabilă pe piaţa internaţională, împreună cu majorarea aşteptărilor inflaţioniste în urma secetei au cauzat o presiune inflaţionistă în a doua jumătate a anului. Totuşi, măsurile întreprinse de către Banca Naţională a Moldovei (majorarea ratei de bază cu 2,5 puncte procentuale şi a normei rezervelor obligatori cu 5.0 puncte procentuale) în lunile septembrie şi octombrie au permis temperarea aşteptărilor inflaţioniste, reducerea ritmurilor de creştere a creditelor în economie şi menţinerea controlului continuu asupra inflaţiei şi asigurarea faptului că inflaţia în Republica
Moldova în anul 2007 va fi mai mică de cât în anul 2006 Îndeplinirea obiectivului fundamental – asigurarea şi menţinerea stabilităţii
prin implementarea regimului de ţintire a inflaţiei este o cale complet nouă şi necunoscută pentru Banca Naţională a Moldovei şi ajutorul adus prin acest seminar este foarte semnificativ. Î-mi permiteţi să Vă mulţumesc dinsuflet pentru participarea
şi aportul la acest seminar – primul dar sunt sigur nu ultimul.

Vă mulţumesc pentru atenţie!