Moldova & IMF IMF Activities Publications Press Releases


Moldova: Concluziile misiunii din 2012 pe marginea
consultărilor prevăzute de articolul al IV-ea al Statutului FMI

17 mai 2012                                                                                 Versiunea in format PDF

Această notă prezintă un rezumat al constatărilor şi recomandărilor misiunii. Obiectivul principal rezidă în exprimarea opiniilor ce vizează aspectele de politici care vor fi reflectate în raportul personalului ce urmează a fi discutat de Consiliul de Directori Executivi al FMI. Misiunea este recunoscătoare pentru ospitalitatea şi colaborarea manifestate de autorităţi și reprezentanţii sectorului privat, sindicatelor şi societății civile. 


Evoluţii macroeconomice şi perspective

1.                  În anii 2010-2011, fiind susţinută de un program robust de reforme şi un mediu extern favorabil, economia Moldovei a înregistrat o creştere impresionantă de 14 la sută. Creşterea economică a fost impulsionată de intensificarea cererii interne, finanţate din contul remitenţelor, creditelor, fluxurilor de capital străin şi volumului tot mai mare al exporturilor, propulsate de cererea externă robustă. Exporturile au fost promovate în continuare prin liberalizarea comerţului, accesul sporit pe pieţele UE şi CSI şi investiţiile în noile capacităţi de producție. În același timp, deficitul contului curent s-a extins, atingând la sfârşitul anului 2011 nivelul de 12,6 la sută din PIB, crescând semnificativ şi importurile. Inflaţia de bază s-a menținut la nivelul de circa 5 la sută. Inflaţia calculată în baza indicelui prețurilor de consum s-a menţinut cu puțin sub zece la sută, fiind influenţată de majorarea preţurilor la resursele energetice şi produsele alimentare.

2.                  Activitatea economică s-a temperat semnificativ la începutul anului 2012 reflectând scăderea cererii externe şi consecinţele iernii geroase. În primul trimestru indicatorii ce țin de producția industrială şi transport s-au diminuat în comparaţie cu anul precedent, în timp ce rata creşterii exporturilor s-a redus în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut și a constituit 6¾ la sută. Rata inflaţiei s-a diminuat rapid, până la 4,7 la sută în luna aprilie, parţial datorită scăderii preţurilor la produsele alimentare. Pe de altă parte, salariile şi creditele nu au manifestat o mare doză de flexibilitate.

3.                  Ne așteptăm că situația din economie se va îmbunătăți pe viitor, însă există anumite riscuri care ar putea avea un impact serios asupra creșterii economice. Prognozăm o creştere a PIB-ului cu 3 la sută în 2012, fiind în mare parte determinată de condiţiilor economice stabile din statele CSI parteneri comerciali ai Moldovei. Reformele structurale şi investiţiile publice semnificative în infrastructură vor veni în susținerea creşterii economice pe termen mediu. Dacă nu vor fi șocuri ale ofertei, inflaţia se va situa în jurul nivelului țintit de Banca Națională a Moldovei, de 5 procente. Totuşi, deteriorarea în continuare a condițiilor externe ar putea duce la reducerea semnificativă a ritmurilor de creştere a exporturilor, remitenţelor, fluxurilor de intrări de capital şi, în consecinţă a creşterii economice. În același timp, întârzierile la primirea mijloacelor financiare de la donatori ar putea cauza deficite mari în balanţa de plăţi.  


Politica bugetar-fiscală

4.         Moldova a realizat succese mari pe calea restabilirii durabilității bugetar-fiscale pe parcursul ultimilor doi ani. În 2010 autorităţile și-au propus să realizeze planuri ambițioase pentru a reduce către sfârşitul anului 2012 deficitul bugetar la un nivel ce ar putea fi menținut fără a recurge la asistenţă financiară oficială excepţională. Autoritățile au optat, în mod adecvat, pentru limitarea cheltuielilor curente, în particular la fondul de retribuire a muncii şi a cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii, sporind totodată volumul asistenţei sociale pentru protejarea persoanelor vulnerabile şi a investiţiilor publice în scopul promovării creşterii economice. În consecință, deficitul bugetar a scăzut de la 6,3 la sută din PIB în 2009 până la 2,4 la sută în 2011. Obiectivul bugetului pentru anul 2012 este reducerea deficitului sub nivelul de 1 la sută din PIB, în urma realizării unor reforme complexe în domeniul politicii fiscale şi a cheltuielilor.

5.         Totuşi, caracterul insuficient de consecvent al măsurilor de ajustare bugetar-fiscală a dictat la începutul anului 2012 întreprinderea unor măsuri de remediere hotărâte. Veniturile au fost sub nivelul preconizat, parţial reflectând temperarea creșterii economice, dar şi efectul combinat al unor lacune de politici şi probleme în colectarea veniturilor. În afară de aceasta, asumarea unor angajamentele de cheltuieli neincluse în buget şi amânările debursării asistenţei externe au periclitat bugetul. Pentru soluționarea acestei probleme recomandăm aprobarea promptă a unui pachet de măsuri de politici care să asigure un echilibru adecvat între ajustarea la impactul temperării creșterii economice asupra veniturilor şi progresul în domeniul consolidării bugetar-fiscale, cu scopul menţinerii deficitului bugetar la nivelul de 1,2 la sută din PIB. Măsurile ce țin de venituri trebuie axate pe eliminarea aspectelor neacoperite de politici și consolidarea administrării fiscale şi vamale, iar procesul de raţionalizare a cheltuielilor curente trebuie să reflecte priorităţile schimbătoare ale bugetului.

6.         Pe termen mediu, obiectivul politicii bugetar-fiscale trebuie să fie consolidarea durabilităţii bugetar-fiscale, în paralel cu sporirea investiţiilor în contextul reducerii volumului asistenţei externe. Planul autorităţilor de a menţine deficitul bugetar aproape de 1 la sută din PIB pe parcursul anilor 2013-2015 se înscrie în obiectivul de asigurare a durabilității fiscale şi în volumul finanţării disponibile. Va fi necesară reducerea în continuare a cheltuielilor curente cu circa 2-3 la sută din PIB şi consolidarea veniturilor fiscale cu scopul de a face loc sporirii cheltuielilor capitale publice şi asistenţei sociale bine ţintite, în contextul reducerii volumului granturilor externe. Aici se înscrie şi reforma sistemului de pensii pentru a îmbunătăți rata de înlocuire prin majorarea vârstei de pensionare, consolidarea numărului mare localităţi având ca scop reducerea costurilor administraţiei publice şi extinderea reformei învățământului cu scopul îmbunătăţirii calităţii educației și raţionalizării costurilor. Introducerea cadrului de responsabilitate bugetar-fiscală va contribui la sporirea în continuare a disciplinei fiscale şi a transparenţei.


Politica monetară

7.         În contextul scăderii rapide a inflaţiei şi temperării activității economice, BNM a relaxat brusc politica monetară. După înăsprirea politicii monetare pe parcursul primelor trei trimestre ale anului 2011, BNM a inversat cursul şi a redus rata de bază cu 550 puncte în perioada noiembrie 2011 – februarie 2012. Acest lucru a dus la reducerea proporţională a ratelor dobânzii la valorile mobiliare de stat, însă impactul asupra ratelor dobânzii la împrumuturile comerciale încă este modest, acestea rămânând, în mediu, la nivelul de circa 14 la sută.

8.         După relaxarea considerabilă a politicii monetare se impune o pauză. Perspectiva inflaţiei pe următorii doi ani corespunde ţintei de 5 la sută stabilite de BNM. Dat fiind că există o anumită întârziere în ceea ce privește manifestarea efectului măsurilor de politică monetară, este necesară o pauză pentru a evalua impactul măsurilor de politică aplicate, care încă se propagă prin sistemul financiar. Ajustarea ulterioară a politicii monetare va fi necesară dacă se va deteriora perspectiva creșterii economice sau dacă for reapărea presiunile inflaţioniste generate de cerere. În cazul unor şocuri ale ofertei, recomandăm BNM să analizeze influenţa lor asupra inflaţiei de bază, aceasta servind ca un instrument de ajustare a politicii sale.

9.         Promovarea în continuare a politicii monetare ar beneficia de pe urma unei dezvoltări în continuare și îmbunătățirii comunicării cu publicul larg. Ţintirea inflaţiei a contribuit la reducerea ratei inflaţiei şi volatilității acesteia în Moldova. Acestea fiind spuse, promovarea politicii monetare rămâne o sarcină complicată din cauza mecanismului relativ slab de transmisie şi a preţurilor volatile la resursele energetice şi produsele alimentare, care constituie aproape jumătate din coşul IPC. BNM a trebuit să reacționeze periodic la şocurile acestor preţuri pentru a ancora aşteptările inflaţioniste. Totuşi, pentru a evita o reacţie excesivă, evoluțiile ce țin de inflația de bază, determinată de cerere, trebuie să joace un rol mai mare în formularea politicii monetare şi în comunicarea cu publicul. În afară de aceasta, asigurarea unui echilibru între evaluarea perspectivelor în baza modelelor și discernământul factorilor de decizie ar putea ajuta să se țină cont de incertitudinea perspectivelor şi ar putea contribui la reducerea marjei de eroare în promovarea politicii monetare.


Poziţia externă

10.       Deficitul contului curent depășește semnificativ nivelul estimat necesar pentru asigurarea durabilității pe termen lung. Deficitul mare reflectă disponibilitatea unor fonduri substanțiale externe private şi oficiale care să complementeze nivelul scăzut al economiilor pe intern și să vină în susținerea investiţiilor atât de necesare. Se prognozează restrângerea treptată până la aproximativ 9½ procente din PIB pe termen mediu, ca urmare a sporirii gradului de penetrare a pieţelor internaţionale de către exportatorii autohtoni, susținute prin noi investiții în sectoarele cu potențial de comerț. Se preconizează că datoria externă se va stabiliza la nivelul de 71 la sută din PIB, însă nivelul ridicat al acesteia sporește vulnerabilitatea Republicii Moldova în fața şocurilor externe.

11.       Acumularea în continuare a rezervelor valutare este, prin urmare, justificată la acest moment. Având în vedere caracterul foarte deschis al economiei naționale şi dependenţa de finanţarea externă şi remitenţe, Republica Moldova este expusă riscurilor ce țin de stoparea bruscă a fluxurilor externe. Mai mult decât atât, se preconizează că după anul 2012 rezervele internaționale ale BNM vor descrește în raport cu cerințele standarde privind suficiența rezervelor. O majorare treptată a rezervelor până la nivelul de acoperire a 85 la sută din datoria pe termen scurt la scadența rămasă va oferi o protecție mai sigură în cazul unor şocuri externe. BNM trebuie să depună eforturi pentru a atinge acest obiectiv într-un mod transparent, compatibil cadrului monetar stabilit, ținând cont în mod adecvat de fluctuațiile sezoniere ale ofertei de valută.

12.       Cursul valutar real efectiv (REER) pare să fie moderat supra-apreciat. REER s-a apreciat cu peste 16 la sută de la începutul anului 2010, când nivelul lui corespundea, în linii mari, criteriilor fundamentale. Acum el se află la un nivel mult mai mare comparativ cu trendul de apreciere anuală de circa 2 la sută ce ar putea fi atribuit unui nivel mai înalt al productivității în raport cu partenerii comerciali ai Republicii Moldova. Metodologiile FMI indică o supra-apreciere de 5-15 la sută, ce nu prezintă un pericol imediat pentru competitivitatea externă şi care deja a început să se corecteze.

13.       Analiza noastră sugerează că schimburile comerciale, remitenţele şi împrumuturile private reprezintă canalele principale de transmisie a şocurilor externe în Republica Moldova. Băncile sunt destul de protejate, datorită ponderii joase a activelor şi pasivelor externe. În cazul materializării unui scenariu pesimist, va fi necesar de promovat politici care să asigure un echilibru între necesitățile imediate de stabilizare, necesitatea susținerii cererii şi obiectivele pe termen mediu.


Sectorul financiar

14.              Băncile au rămas, în general, lichide, bine capitalizate şi profitabile. Rata creditelor neperformante s-a redus lent de la nivelul maxim de 17 la sută în aprilie 2010 până la 8 la sută în septembrie 2011. De atunci, rata creditelor neperformante a crescut până la circa 13 la sută către martie 2012, în principal datorită unor modificări de ordin metodologic, care au majorat indicatorul dat cu circa 2 puncte procentuale, dar și din cauza deteriorării calității portofoliului de credite al “Băncii de Economii” (BEM), în care statul deține cota majoritară de acțiuni. În februarie 2012 BNM a inițiat procedura de lichidare a băncii mici “Universalbank”, după ce aceasta nu a reuşit să-şi rezolve problemele legate de lichiditate şi capital. Procesul de lichidare s-a desfășurat bine – BNM profitând de instrumentele recent introduse pentru soluționarea problemelor în sectorul bancar – fără să fi fost vreun impact asupra stabilității generale a sistemului bancar.

15.              Pentru a soluționa situaţia legată de “Banca de Economii” sunt necesare acțiuni hotărâte bine coordonate. Pe parcursul anului trecut, BEM a acordat credite cu un grad înalt de risc, majorând semnificativ ponderea creditelor neperformante, fapt care a afectat profitul băncii. Banca dispune de rezerve mari de lichidități şi provizioane pentru gestionarea costurilor şi a adoptat un șir de măsuri prudențiale, conform cerințelor BNM, în vederea limitării riscurilor eventuale. Cu toate acestea, un progres urgent este necesar pentru repararea  bilanţului contabil şi îmbunătăţirea gestionării riscurilor. Dificultățile ce țin de guvernarea corporativă, cauzate de acționarii minoritari, au împiedicat acest progres, în timp ce slaba coordonare dintre autorităţile de reglementare a sectorului financiar şi autoritățile publice, de rând cu deficiențele sistemului judiciar au dus la agravarea problemei. Guvernul trebuie să asigure realizarea deplină de către BEM a măsurilor de remediere, inclusiv cele prescrise de BNM, pentru a asana portofoliul de credite, şi trebuie să ia măsuri hotărâte pentru a pune capăt practicilor riscante de creditare ale băncii. Pentru atingerea acestui scop, este extrem de important ca în cadrul BEM să existe un Consiliu de Administrare pe deplin funcțional. Între timp, trebuie să continue monitorizarea riguroasă a băncii de către BNM, inclusiv prin controale frecvente la fața locului.

16.              Încercările dubioase din punct de vedere juridic de preluare a acțiunilor unor bănci au elucidat două deficiențe fundamentale din economia Republicii Moldova — existența unui sistem judiciar slab şi lipsa de transparență a proprietarilor. Există puţină speranţă că afacerile se vor dezvolta într-un mod durabil și că se vor realiza investiţii străine directe, dacă nu vor fi eliminate aceste deficiențe. Respectiv, sperăm că reforma judiciară va fi implementată fără întârziere. Adoptarea fără întârziere a modificărilor legislative pentru facilitarea dezvăluirii informației cu privire la proprietarii de facto ai acțiunilor băncilor şi implementarea fermă a acestora vor confirma angajamentul autorităților privind îmbunătățirea climatului de afaceri. În același timp, adoptarea multaşteptată a modificărilor legislative în vederea facilitării restructurării datoriilor și executării gajului le-ar permite băncilor să soluționeze mai rapid problemele legate de creditele neperformante, sporind astfel disponibilitatea lor de a acorda credite şi îmbunătăţind accesul la finanţare a sectorului privat.


Reformele structurale

17.       Reformele ambițioase au sporit competitivitatea şi au dus la valorificarea surselor noi de asigurare a creșterii economice. Principalele sarcini strategice ale Moldovei sunt ducerea la bun sfârșit a procesului de tranziţie la o economie de piaţă complet funcţională şi asigurarea unui nivel mediu al veniturilor echivalent cu cel din Europa. Pe parcursul ultimilor doi ani, Moldova a iniţiat reforme complexe ce țin de domeniul fiscal, serviciul public, învăţământ, sistemul de pensii, asistenţa socială, sectorul energetic, comerţul extern şi reglementarea activităţii de afaceri. Datorită acestor reforme, ţara a avansat cu 18 poziţii până la locul 81 în clasificarea Băncii Mondiale în baza studiului “Desfăşurarea activităţii de afaceri” şi a ajuns pe locul doi în lista celor mai performanți reformatori ai anului în cadrul aceluiaşi studiu. Ducerea la bun sfârșit a acestor reforme va contribui în viitor la atragerea noilor investiţii în sectoarele cu potențial de export.

18.       Totuşi, în câteva domenii importante reformele sunt promovate cu întârziere.

  • Protejarea mai eficientă a drepturilor de proprietate, existența unui mediu transparent şi stabil pentru promovarea politicilor şi a unui regim comercial şi investiţional mai eficient sunt esenţiale pentru a atrage investitorii. Implementarea consecventă a reformelor în domeniul justiției şi în domeniul vamal constituie o prioritate pentru îmbunătăţirea climatului de afaceri şi sporirea potenţialului de creștere economică, pentru ca Moldova să poată ieşi din sărăcie. Eforturile comune de promovare a reformelor în aceste domenii pot fi eficace pentru atragerea investițiilor străine directe şi îmbunătăţirea nivelului de trai în următorii câțiva ani.

  • Sunt necesare mai multe eforturi pentru a promova planul de restructurare a sectorului energetic, elaborat în cooperare cu Banca Mondială. Datoriile curente şi istorice din sectorul energetic constituie în continuare un risc major pentru sistemul bugetar-fiscal. Sunt necesare mai multe eforturi pentru a soluţiona problema datoriilor acumulate, pentru a îmbunătăţi rata de colectare şi a stabili un mecanism de plată fiabil.

  • Gradul de implicare a statului în economie trebuie redus în continuare. În pofida preocupărilor eventuale legate de rata de angajare în câmpul muncii, privatizarea este deseori necesară pentru a promova un comportament bazat pe principii de piață şi a asigura viabilitatea financiară a companiilor. În acest context, considerăm binevenit planul Guvernului de a extinde lista companiilor pasibile privatizării.