FMI aprobă un acord în valoare de 118,2 milioane dolari S.U.A, în baza Mecanismului pentru Reducerea Sărăciei şi Creştere Economică, cu Moldova

Consiliul executiv al Fondului Monetar Internaţional (FMI) a aprobat astăzi un nou acord cu Moldova, pe termen de trei ani, în baza Mecanismului pentru Reducerea Sărăciei şi Creştere Economică (PRGF), în valoare de 80,08 milioane de Drepturi Speciale de Tragere (DST) (circa 118,2 milioane dolari S.U.A.). Aprobarea acordului îi oferă Republicii Moldova posibilitatea de a obţine imediat suma echivalentă cu 11,44 milioane DST (circa 16,9 milioane dolari S.U.A.). 

În urma discuţiilor de la şedinţa Consiliului executiv, dl. Takatoshi Kato, Director adjunct al FMI,  şi Preşedinte în exerciţiu al şedinţei, a declarat:

"Moldova a înregistrat performanţe macroeconomice promiţătoare în ultimul an. S-a menţinut un ritm robust al creşterii economice, iar rata inflaţiei s-a redus până la nivelul de sub zece la sută. Poziţia fiscală a rămas bună, iar situaţia datoriei externe s-a ameliorat. S-au luat măsuri pentru neutralizarea riscurilor apărute – în primul rând, în legătură cu sporirea preţurilor la resursele energetice importate – pentru a reduce impactul lor asupra balanţei de plăţi. Pronosticul pentru creşterea economică rămâne încurajator, dar pentru aceasta va fi necesar ca Moldova să continue eforturile de menţinere a stabilităţii macroeconomice şi să înregistreze progrese în ceea ce priveşte îmbunătăţirea climatului investiţional şi modernizarea infrastructurii economiei.

Strategia autorităţilor de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei şi Planul de Acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană asigură o bază solidă pentru cadrul de politici pe termen mediu, care are ca scop crearea condiţiilor pentru o creştere economică durabilă, în beneficiul categoriilor social-vulnerabile, condiţionată, în primul rând, de sectorul privat.

Cadrul macroeconomic pe care se bazează programul autorităţilor este suficient de ambiţios, având ca scop reducerea treptată a inflaţiei în anii următori. Pentru ca acest obiectiv să fie posibil de atins, politica monetară va trebui acomodată la flexibilitatea mai mare a cursului de schimb, pentru a minimiza riscurile în calea reducerii inflaţiei şi pentru a asigura protecţie împotriva şocurilor din exterior. Decizia autorităţilor de a modifica Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei pentru a fixa stabilitatea preţurilor ca obiectiv-cheie, constituie un pas binevenit şi va sprijini pe viitor implementarea politicii monetare. Programul fiscal prevede menţinerea unui echilibru adecvat între obiectivul de reducere a inflaţiei şi cel de a satisface numeroasele necesităţi de dezvoltare ale republicii. Mai mult ca atât, va fi important de menţinut un curs ordonat, conform Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu, în ceea ce priveşte majorările de salarii în sectorul public.

ANEXĂ

Evoluţiile economice recente 

Creşterea preţurilor la resursele energetice au complicat situaţia macroeconomică în anul 2005. Deşi creşterea totală a PIB a rămas la un nivel robust de 7 la sută, structura PIB s-a modificat, reducându-se cota sectorului comerţului, care a fost afectat în mod special de creşterea preţurilor la petrol. Deşi au crescut preţurile la resursele energetice, s-a înregistrat o îmbunătăţire în ceea ce priveşte rata inflaţiei – aceasta s-a redus până la 10 la sută anual în decembrie 2005. 

Politicile fiscală şi monetară au fost înăsprite. Înregistrarea veniturilor substanţiale în urma colectării taxei pe valoarea adăugată (TVA) a dus la îmbunătăţirea situaţiei în domeniul politicii fiscale (un surplus de 1,7 la sută din PIB). 

Începând cu mijlocul anului 2004, au fost neutralizate presiunile de reducere a ratei de schimb, iar impulsurile de creştere a ratei de schimb au fost absorbite de Banca Naţională a Moldovei  prin procurări de valută străină. S-au majorat şi rezervele valutare, deşi gradul lor de acoperire a importului a rămas modest. 

Deficitul contului curent s-a deteriorat semnificativ în anul 2005, în mare parte datorită impactului creşterii preţurilor la resursele energetice. Importul resurselor energetice (în special de combustibil) a sporit în termeni valorici cu circa 50 la sută în anul 2005 (circa 3,5 la sută din PIB), pe când creşterea exportului s-a redus întrucâtva. 

A continuat să se îmbunătăţească situaţia privind datoria externă, deşi au fost acumulate arierate faţă de creditorii membri ai Clubului de la Paris. Cota datoriei externe din PIB s-a redus de la peste 100 la sută în 2001 la circa 55 la sută în 2005, în mare parte graţie creşterii economice robuste şi aprecierii ratei reale de schimb a monedei naţionale, precum şi graţie administrării prudente a datoriei externe şi câtorva acorduri favorabile de restructurare a datoriilor.  

Sumarul programului 

Programul are ca scop atingerea următoarelor obiective principale: susţinerea creşterii economice şi reducerii sărăciei prin menţinerea stabilităţii macroeconomice, în special în condiţiile afluxurilor semnificative de remitenţe şi creşterii bruşte a preţurilor la resursele energetice importate; îmbunătăţirea funcţionării sistemului financiar, inclusiv în baza implementării rezultatelor Misiunii de evaluare a sectorului financiar  (FSAP) din anul trecut; şi definitivarea  rolului guvernului în economie, impulsionându-se astfel procesul de tranziţie. 

Programul corespunde prevederilor Planului de Acţiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova, semnat în februarie 2005, şi ale Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, adoptată de autorităţi, care creează condiţiile necesare pentru realizarea unei agende extinse de măsuri menite să îmbunătăţească perspectivele de creştere economică durabilă în Republica Moldova.  

Se aşteaptă că ritmul creşterii economice se va reduce treptat pe parcursul anului 2006 şi pe termen mediu, parţial în rezultatul creşterii  preţului la petrol, precum şi a insuficienţei forţei de muncă care începe să se manifeste. În cadrul programului, se preconizează ca PIB real să se reducă până la 6 la sută în anul 2006 şi până la 5 la sută pe termen mediu. Însă atingerea acestui rezultat va depinde de creşterea continuă a volumului investiţiilor, în special în sectorul privat. 

Programul stabileşte un obiectiv al ratei inflaţiei de 9 la sută (la finele anului) în 2006, care se va reduce până la 7 la sută la finele anului 2008, în ciuda afluxurilor semnificative şi crescânde de remitenţe (până la 1,3 miliarde dolari anual în 2008) şi de asistenţă străină, care ar putea complica atingerea obiectivului în cauză.