Revista economico-social-politica "Saptamîna"

Interviu acordat de domnul Edgardo Ruggiero, reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internaţional în Moldova:

"Nu avem prea multe exemple in lume unde guvernul hotărăşte cine şi unde investeste"

Domnule Edgardo Ruggiero, contextul în care decurge dialogul nostru este unul marcat de lipsa finanţării din partea Fondului Monetar Internaţional pentru bugetul Republicii Moldova. Cu riscul de a repetat unele afirmaţii anterioare, dorim să ne spuneţi care totuşi sînt motivele stopării fluxurilor financiare către ţara noastră. 

Dacă vă amintiţi, în luna mai, convenisem încă o dată asupra programului de asistenţă, asupra unor acţiuni concret care puteau fi întreprinse în perioada imediat următoare. Trebuie să se ştie că unele dintre aceste acţiuni urmau să fie desfăşurate încă în ianuarie curent, însă ele n-au fost implementate. Ca urmare, s-a stabilit o dată anume  pentru discuţia asupra acordării împrumutului pentru Guvernul Moldovei, dar cu condiţia că executivul Republicii Moldova va îndeplini condiţiile asupra cărora s-a convenit anterior.  Una dintre aceste  era implementarea inspecţiei înainte de expediţie. A doua se referea la anularea restricţiilor la export şi anume de exportul de metal uzat. 

Era vorba de înlăturarea monopolului încurajat de stat în domeniul exporturilor de metale uzate. 

Exact. Atunci s-a convenit absolut asupra tuturor aspectelor legate de implementarea inspecţiei înainte de expediţie şi asta, cu acordul ambelor părţi, trebuia să ducă la reintroducerea inspecţiei mărfurilor înainte de expediţie. Era vorba despre o inspecţie completamente  nouă, mult mai favorabilă pentru importatori, dar care pînă la urmă nu a fost implementată.  

Există, domnule Ruggiero, opinii potrivit cărora asupra Guvernul de la Chişinău se exercită o presiune dublă. Mai întîi de toate este vorba de organismele financiare internaţionale, şi nu în ultimul rînd de FMI, care insistă pentru inspectarea înainte de expediţie a mărfurilor importate, şi agenţii economici locali, cei care nu prea doresc să-şi aibă afacerile sub lupa unor organe de control, inclusiv sub lupa inspecţiei înainte de expediţie. 

Aveţi în vedere că întreprinzătorii locali ar exercita  presiune asupra Guvernului?

Da. În toată lumea întreprinzătorii exercită presiune asupra guvernului. Din acest punct de vedere Moldova nu se deosebeşte cu nimic de alte ţări. Dacă însă e să vorbim prin ce se deosebeşte Moldova şi celelalte state din spaţiul post sovietic, trebuie să se recunoască că în Parlament există mai mulţi oameni de afacere decît în legislativele din alte state. Asta e o impresia a mea. Şi asta pe lîngă faptul că Moldova este o ţară mică, iar oamenii de afacere sînt destul de aproape de cei din Guvern şi din Parlament. Se cunosc unul pe altul şi sînt în diferite relaţii. 

Cum apreciaţi climatul investiţional din Moldova şi, a doua parte a acestei întrebări, credeţi că aplanarea conflictului dintre autorităţile de la Chişinău şi Grupul UNION FENOSA este într-adevăr un semnal al reconsiderării atitudinii puterii asupra climatului de investiţii? Facem referinţă la UNION FENOSA din simplul motiv că relaţia dintre Guvern şi investitorul spaniol a fost pe cale să reprezinte una mai generală – între guvern şi investiţiile străine. 

Într-adevăr sînt două întrebări pentru care se cere mult timp ca să răspunzi. Dar voi răspunde pe scurt, începînd cu cea de a doua.  

Cînd spunem UNION FENOSA, e vorba de o singură întreprindere. Da noi nu vorbim despre apărare unei singure întreprinderi. Pur şi simplu uneori  o unitate economică este luată ca exemplu în vederea ilustrării unei stări de lucruri. Acest subiect ţine mai mult de Banca Mondială, deci de reformelor structurale în sectorul energetic. Dacă însă ar fi cazul ca UNION FENOSA să piardă investiţiile care au fost efectuate, atunci următorul pas ar fi ca agenţia care a asigurat activitatea Grupului UNION FENOSA – MIGA  (Multilateral Investment Guarantee Agency) – să plătească sume importante Companiei UNION FENOSA. Asta ar însemna, că imediat se stopează, de fapt, toate activităţile de finanţare de către Banca Mondială a Republicii Moldova. Dacă vă aduceţi aminte, din motive similare, dar mai exact de implicare a Guvernului  în politica tarifară, a fost retrasă finanţare în valoare de 1,6 milioane dolari pe care intenţiona să o acorde USAID. 

Acum vreau să mă refer climatul investiţional în general. Doresc mai întîi de toate să vă prezint un exemplu foarte reprezentativ vis-à-vis de starea de lucruri din domeniul respectiv. Dar mai întîi trebuie să spun că investitorii vin la noi şi se consultă în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă aici. Iată un tabel întocmit cu ocazia unui raport în cadrul Pactului de Stabilitate care urmăreşte sporirea investiţiilor în Europa de Sud-Est. Tabelul include nouă ţări care îşi asumă anumitee sarcini privind realizarea unor reforme-cheie pentru a atrage investiţiile străine. Conform acestui tabel Moldova ocupă ultimul loc în această zonă. Tabelul a fost întocmit în luna martie 2003 şi reflectă gradul de realizare a unor sarcini critice pentru atragerea investiţiilor. Cît priveşte clivatul investiţional, aş putea da şi alte exemple. Cînd vorbim de toate componentele unei afaceri – acordarea licenţelor, certificarea, standardizarea – rapoartele constată că întreprinderile sînt restrînse în activitatea lor. În special, cînd vorbim despre mediul de reglementare, se consideră că în Moldova acesta este mai restrictiv decît în alte state membre ale CSI. Deci e vorba  în general de servicii, ci nu doar de o singură întreprindere, bunăoară despre UNION FENOSA, bunăoară de foştii proprietari ai Societăţii  “Farmaco”.  

Intervenţiile din ultimi ani pe care le face statul în unele sectoare, în unele unităţi deja privatizate sînt date de obicei drept încercări de a face regulă acolo unde s-au constatat anumite încălcări. Pe de altă parte, privite din afara Guvernului, aceste acţiuni sînt calificate drept tentative de redistribuire a proprietăţii, ceea ce nu prea are nimic comun cu ordinea. 

Orice hotărîre adoptată de Guvern înseamnă pînă la urmă o redistribuire, inclusiv hotărîrile care vizează impozitarea. Pentru mine este totuşi destul de dificil să mă pronunţ asupra ceea ce se întîmplă în domeniul privatizării. Dacă privim cu atenţie întreprinderile privatizate prin concurs pînă în anul 2001, un şir de contracte au fost anulate într-un fel sau altul.  Prin însuşi definiţie, formal, asta înseamnă o redistribuire. După ceea ce s-a întîmplat, trebuie totuşi să analizăm motivele juridice ale acestor decizii. În cazul în care este vorba de motive justificate din punct de vedere legal, atunci nimeni nu poate reproşa ceva. Cît  priveşte întreprinderile privatizate în anul 2002, acestea sînt doar cîteva, dar ele nu au fost privatizate prin concurs, ci în urma unor negocieri directe.  

Relativ nu demult la Chişinău a avut loc o întrunire a guvernului cu investitorii străini prezenţi în Moldova. Din cîte ştim, atunci cînd li s-a oferit cuvîntul, investitorii străini au cam tăcut. Cum credeţi, de ce au neglijat  acest prilej de aşi prezenta opiniile, obiecţiile, propunerile? 

De fapt aceasta a fost o posibilitate de a intra într-un dialog cu Guvernul. Evident, dacă nu a fost o discuţie, înseamnă că există o problemă în ceea ce priveşte dialogul dintre părţile respective. Poate investitorii străini sînt timizi. Sigur că Guvernul încearcă să înţeleagă motivele din care investitorii străini nu au intrat în discuţie. E ca şi cum Dumneavoastră vă întîlniţi cu un prieten şi îi propuneţi să discutaţi, să vorbiţi, iar prietenul nu manifestă nici o dorinţă să discute. În cazul acesta trebuie să mai încercaţi, să vedeţi care este totuşi motivul adevărat. 

Ar putea crede că pur şi simplu nu prea are cu cine să discute. 

Ar putea fi. Ar putea fi sau poate pur şi simplu nu există obişnuinţa unui dialog între Guvern şi investitorii străini. Poate pur şi simplu au fost surprinşi de posibilitatea care li s-a oferit. Poate au crezut că au fost prea mulţi participanţi la această conferinţă pentru a se pronunţa într-o problemă anume. Ar putea fi multe, multe motive. Încerc însă să fac presupunerea că dacă  asemenea întîlniri ar fi organizate mai des, atunci ar fi posibil un dialog acceptat de toate părţile. 

Aşa cum am spus, acest sfîrşit de an este unul în care nu vom avea finanţări. Deasemenea,  fără asistenţă se anunţă să fie şi prima jumătate a anului 2004. 

Înţeleg că Dumneavoastră faceţi referinţă la Buget. Acest document elaborat pentru anul viitor are şi părţi pozitive cum este anularea scutirilor la plata TVA, dar există şi nişte prevederi care comportă anumite riscuri. Este vorba de capitolul venituri din privatizare. Dacă lucrurile vor decurge normal, evident nu ar trebui să apară probleme grave. Riscul constă însă acolo unde se mizează pe mijloace care urmează să fie încasate din privatizare, dar este îndoielnic să se obţină venituri semnificative. N-ar trebui grăbită nici reducerea impozitului pe venitul unităţilor economice. Aşa cum o spun şi alţii, situaţia este una în care poate ar trebui să ne strîngem cureaua, reducînd cheltuielile şi colectînd mai multe mijloace.  

Peste doar cîteva zile la Chişinău va sosi o nouă misiune FMI. Se va afla aici două săptămîni, va analiza situaţia economică şi financiară a ţării şi va iniţia discuţii cu Guvernul privind strategia de dezvoltare. Vor sta sau nu evaluările respective la baza elaborării unui nou program de creditare pentru Moldova?  

După  vizita de lucru pe care o va avea misiunea FMI la Chişinău, noi vom întocmi un raport pentru Consiliul directorilor care se va întruni în ianuarie, ca ulterior Consiliul executiv să decidă asupra paşilor următori Asta ar putea însemna ca în februarie, martie sau aprilie să vină o altă misiune pentru a negocia un nou program. 

Se vorbeşte că noua misiune este interesată să afle şi cum statul îşi vede rolul în economia ţării.  Ce răspuns aşteptaţi la această întrebare? 

Dorim ca Guvernul să ne prezinte viziunea sa asupra rolului guvernului în economie. Nu avem prea multe  exemple în lume unde Guvernul este acela care decide cine investeşte şi unde investeşte. Trebuie să se stabilească nişte reguli de joc care rămîn în vigoare să zicem pe o anumită perioadă de activitate. Trebuie să fie nişte reguli clare, transparente să nu se acorde spaţiu  pentru influenţe de ordin administrativ, bunăoară în sistemul vamal sau într-un alt domeniu cum este administrarea fiscală, în activităţile de licenţiere. Ar trebui să existe agenţii independente, cum este ANRE, agenţii care stabilesc tarifele sau adoptă alte decizii. 

Opţiunea proeuropeană care a erupt acum cîteva zile la Chişinău are şanse să se realizeze fără ca Guvernul să restabilească relaţiile cu organismele financiare internaţionale? 

Dacă Guvernul va întreprinde  careva măsuri pentru a se apropia de Uniunea Europeană, aceasta ar însemna în mod automat şi un dialog mai facil cu Fondul Monetar Internaţional, deoarece Guvernul va adopta acte legislative care ar promova conceptele economiei de piaţă.

Constantin OLTEANU

[sursa]