Edgardo Ruggiero. DESPRE FMI şi FeMeI

Înainte de a veni în Moldova, un prieten i-a sugerat să-şi cumpere neapărat şi o lanternă, ca să poată merge noaptea pe stradă. Şi-a luat lanterna, dar a găsit aici o ţară mai civilizată decât se aştepta. Deşi foarte simplu ca om, ca funcţionar, Edgardo Ruggiero, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional în Moldova, este foarte important pentru moldoveni. Are 45 de ani, nu este căsătorit şi figurează, neformal, într-un top al celor mai vânaţi holtei de la Chişinău. Vrem să credem că se gândeşte s-o rupă cu burlăcia şi că va face.acest sacrificiu pentru o moldoveancă frumoasă, inteligentă, sexy şi, cel mai important, gospodină. Dar să nu anticipăm lucrurile!

Când ai venit încoace, te-ai gândit că Moldova poate să fie mai puţin civilizată decât ai găsit-o?

Da. Un prieten mi-a spus: „O, pleci în Moldova! Ia cu tine neapărat o lanternă, ca să mergi pe stradă noaptea." Nu ştiam ce să fac şi am luat o lanternă cu mine, dar n-am folosit-o niciodată. în aceşti doi ani de când mă aflu aici, s-au produs foarte multe schimbări. Dacă stai doar în Chişinău, n-ai putea să-i înţelegi pe moldoveni. îmi place să merg în afara Chişinăului şi să mă întâlnesc cu oamenii.

Edgardo, cum ai ajuns să fii reprezentantul Fondului Monetar Internaţional în Moldova? Te-aş ruga să ne faci un CV neoficial, cu puţine cifre şi multe întâmplări care ţi-au influenţat cariera.

Mai întâi, am să vă povestesc cum am ajuns în Moldova şi apoi voi trece şi la CV, care este mai lung. Lung nu pentru că aş fi realizat multe lucruri, ci fiindcă am nişte ani în cârcă. Aşadar, timp de zece ani, din 1992 şi până în 2002, am lucrat la FMI în SUA, dar îmi era dor de Europa. Vroiam să fiu mai aproape de Italia, de părinţii şi fraţii mei. Astfel, am decis să candidez pentru oficiul deschis în Moldova.

Sunt, în general, un om căruia îi plac provocările. Americanii spun că orice provocare este o nouă oportunitate, iar eu consider că viaţa fără provocări e ca o femeie goală - nu mai ai ce descoperi. Deci, am luat-o ca pe o şansă de a face altceva, deşi la început era foarte greu. Până la urmă cred că am avut mult noroc, fiindcă Moldova a fost mult mai bună decât m-am aşteptat sau decât mi s-a spus.

Ce-ţiplace cel mai mult la noi?

Sunt multe lucruri interesante pe care ţara dvs. le poate propune unui străin: oamenii foarte drăguţi. Chişinăul este bogat în artă, muzică clasică, în festivaluri, cum sunt cel al Mariei Bieşu şi cel de jazz care se va desfăşura în septembrie. Toate acestea îţi fac mai plăcută viaţa.

Şi am ajuns la ceea ce numeam biografia ta.

Sunt din Mola di Bari, un oraş din sudul Italiei, din sudul extrem, „vizavi" de Albania şi Grecia. După ce am absolvit şcoala, timp de un an am studiat la universitatea din oraşul natal. Dar, peste puţin timp, am înţeles că vreau ceva mai mult şi am plecat la Milano, la Universitatea Bocconi. Credeam că după ce mă voi vedea cu diplomă o să revin la Bari, dar... într-un orăşel de pe litoral, unde cu 30 de ani în urmă majoritatea bărbaţilor erau sau fermieri, sau pescari, nu prea aveam ce face cu studiile mele economice.

Părinţii tăi sunt fermieri ?

Nu, tatăl meu este inginer care se ocupa de construcţia caselor, iar acum pensionar. Mama mea a fost învăţătoare. Călătoresc mult. Un pensionar din Moldova sau din fosta Uniune Sovietică este sărac, dar în Europa Occidentală cei de vârsta a treia o duc bine dacă au avut un serviciu plătit onorabil. Ei dispun de mult timp liber şi de bani suficienţi pentru o viaţă decentă.

Dar să revin la CV După Milano, am făcut un stagiu de şase luni la Bruxelles, la Uniunea Europeană. Am fost trei sute de studenţi din universităţile din Europa. Am muncit mult, dar şi ne-am distrat pe cinste. A fost vesel. A urmat London School of Economics care se află în topul instituţiilor din Europa cu specializare în economie. Apoi am lucrat în Londra, unde am stat în total cinci ani. în 1992 m-am decis să mă angajez la FMI. Unul din lucrurile pe care îl doream de la slujbă era să-mi ofere posibilitatea de a călători. Şi FMI-ul mi-a oferit această posibilitate. Astfel, am lucrat în Uzbekistan, Pakistan, Ungaria, Uganda, Ucraina, Kârgâzstan şi, în fine, iată-mă aici. De asemenea, am vizitat Mongolia şi Bosnia.

Ce calităţi trebuie să aibă o persoană ca să facă o carieră atât de strălucită ca a ta?

Nu cred că este strălucită: aş spune că este una obişnuită. M-am descurcat destul de bine, am făcut o carieră bună, dar nu mai mult. Sunt un om foarte pasionat de munca mea şi perseverent la limită. Din nefericire pentru viaţa mea privată, îmi place să muncesc mult. Majoritatea bărbaţilor din familia mea sunt la fel.

Când erai copil şi nu ştiai de FMI, de macroeconomie, ce visai să devii ?

Vă pot spune ce doreau cele două surori ale bunicii mele. Ele visau ca eu să devin preot. La fiecare zi de naştere, îmi făceau cadou o cărţulie, de exemplu, despre viaţa preotului Giovanni al XXIII-lea sau a vreunui sfânt. Dar nu s-a ales nimic din efortul lor.

Cum eşti ca şef?

Din start trebuie să spun că oamenii cu care lucrez sunt adevăraţi profesionişti şi îşi cunosc meseria. În ceea ce mă priveşte, sunt foarte exigent cu mine însumi, implicit, şi cu alţii. îmi place ca lucrul să fie făcut la timp. Iar dacă asta nu se poate, aştept ca oamenii să-mi spună: „Uite, nu pot s-o fac". Şi atunci nu se întâmplă nimic grav. De asemenea, am nevoie ca cei cu care fac echipă să lucreze repede, alături de mine, şi să-mi spună ce gândesc în realitate, astfel încât să realizăm un produs comun excelent.

Cei care te cunosc spun că eşti un om foarte direct. Cum se împacă această calitate cu misiunea ta de diplomat?

Cam prost. De multe ori, am de suferit din această cauză. însă până la urmă unii înţeleg că, spunându-le adevărul verde în ochi, le fac de fapt un serviciu. Totuşi, sunt cam puţini dintr-aceştia.

Şi în viaţa privată eşti la fel?

În viaţa privată încerc să fiu mai relaxat. Principiul meu este să nu amestec serviciul şi casa. Acasă încerc să fac lucruri plăcute, să citesc sau să privesc un film. Uneori, mă relaxez gătind ceva.

Eşti un italian tipic? Iţi plac spaghetele ?

Îmi place mâncarea italiană. Cred că este cea mai bună în lume şi nu mă tem s-o spun.

Ai şi un Ferrari ?

Maşinile nu mă tentează. Sunt doar un mijloc de transport, nu un mod de a-ţi etala bogăţia. Ca şi multe alte lucruri - telefoanele mobile, bunăoară.

Ştii că ai fi în topul celor mai vânaţi holtei din Chişinău?

Într-adevăr? Ce sondaj interesant! Poate ar trebui să mă întâlnesc cu domnişoarele care „m-au votat"? Ştiu că un bărbat necăsătorit la vârsta mea este un lucru neobişnuit în Moldova, unde oamenii se căsătoresc devreme. însă trebuie să le spun fetelor că sunt un om foarte complicat şi că multora dintre ele le-ar pieri cheful după prima întâlnire.

Femeia ideala trebuie să fie sexy şi gospodină. Şi să mă suporte

Hai să vorbim despre femeia ideală. Crezi că există şi cum ar fi ea, după tine?

Să spun că nu există, ar însemna că nu cred în statistici. Iar statisticile spun că în lume sunt peste două miliarde de femei. Măcar una ar trebui să fie aşa cum o visez eu, nu? Cum e femeia ideală? Zic că Ea trebuie să fie inteligentă, apoi sexy şi gospodină.

Edgardo, dar dacă e inteligentă, sexy, dar îi place să ia masă doar în restaurante?

Atunci, nu va fi cu mine niciodată. Nu spun că-mi displac restaurantele, dar uneori aş vrea să fim în doi la bucătărie şi să gătim ceva împreună. Mai mult pentru atmosferă, decât pentru mâncare. Cât despre alte calităţi ale femeii ideale, ea trebuie să fie capabilă să întreţină o conversaţie cu oricine - şi cu un fermier şi cu un ministru, şi cu un ambasador. în plus, trebuie să fie răbdătoare, fiindcă să te împaci cu mine nu este deloc uşor.

După cum ne descrii tu femeia ideală, reiese că ea este cea care trebuie să conducă o familie. Care este rolul bărbatului?

Modelul bărbatului moldovean este foarte convenabil. Femeia este şeful gospodăriei - ea găteşte, spală, aduce bani, are grijă de copii, iar bărbatul este capul familiei. Mie îmi convine, cu excepţia faptului că trebuie să mai şi beau. Dacă e să fiu serios, în opinia mea nu există obligaţii doar pentru femei şi doar pentru bărbaţi. Orice caz e diferit.

De ce nu ţi-ai întemeiat o familie pană acum?

Fiindcă am călătorit mult, am schimbat multe locuri de trai şi totdeauna am pus serviciul pe primul plan.

Poate o să te căsătoreşti în Moldova?

Mulţi străini care vin aici sunt „subjugaţi" de frumuseţea şi inteligenţa moldovencelor. Dar conaţionalele tale au şi celelalte calităţi pe care le-am numit. De exemplu, sunt gospodine.

Să înţeleg că ai o relaţie frumoasă aici, la Chişinău?

Este o relaţie foarte stabilă. Dar îmi ţin în taină viaţa privată. Ceea ce vă pot spune e că petrec mult timp cu o fată care are toate calităţile pe care le-am enumerat la capitolul „femeia ideală". Cel mai important, este însă că are multă răbdare cu mine.

Vă certaţi, o scoţi uneori din sărite? Oare doi oameni înţelepţi se ceartă?

Da, sigur. Mai ales, de la fleacuri.

Te-ai păstrat bine la vârsta ta, ai un secret?

Un unchi de-al meu spunea: dacă vrei să arăţi mai tânăr, ia-ţi o femeie mai tânără. Să ştiţi că mi-a dat un sfat bun. Pe lângă asta, fac mult sport şi încerc să fiu cât mai activ - să merg pe jos când pot sau să muncesc fizic. Când merg la părinţi, insist să muncesc în grădină sau să tai lemne.

Ce locuri relaxante îţi plac în Chişinău?

Propriul meu pat. Glumesc, bineînţeles. în Chişinău sunt parcuri frumoase unde îmi place să mă plimb. Deseori, merg la bazin. Seara, prefer cluburile şi discotecile. Din păcate, nu prea dansez, pentru că nu sunt un dansator prea bun. Dar merg şi la Operă, ascult cu plăcere muzică clasică. De obicei, oamenii fac una şi nu fac alta. Eu sunt un pic altfel.

Rodica Ciorănică

Sursa