SĂPTĂMÂNALUL "ECO", 25 mai 2005

Reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internaţional în Republica Moldova
Edgardo Ruggiero:

Există toate premisele pentru un nou program de colaborare între FMI şi Republica Moldova

Întrebare: În recenta conferinţă de presă de la Chişinău noul şef al misiunii FMI pentru Moldova a lăsat să se înţeleagă că negocierile privind un nou program de colaborare cu Guvernul R.Moldova urmează încă să fie iniţiate. În opinia DVS., în termeni optimişti, dar şi pesimişti pe când este posibilă semnarea noului program, care vor fi condiţiile de bază ce vor fi înaintate noului Cabinet de miniştri, dar şi Băncii Naţionale?

Raspuns: La acest moment este greu de vorbit de termeni optimişti sau pesimişti şi am să încerc să dezvolt această idee. Există toate premisele pentru un nou program, iar misiunea ce va sosi în luna iunie a.c. urmează să verifice ce s-a făcut în perioada dintre misiunile FMI şi să stabilească ce paşi ar trebui întreprinşi pe viitor. Astfel, nu este exclus ca în luna septembrie o nouă misiune să vină la Chişinău, dar deja una de negocieri. Acest scenariu este foarte verosimil, în opina mea.

Referitor la timpul de care va fi nevoie pentru a finaliza programul, în prezent, este greu de răspuns. Depinde de mai mulţi factori. Acum este important că au trecut alegerile şi putem să ne aşezăm cu Guvernul la masa tratativelor, să discutăm despre gestionarea macroeconomică, implementarea reformelor şi despre viziunea Guvernului asupra acestor relaţii.

În ceea ce priveşte condiţiile ce urmează a fi înaintate. Nu le vom numi condiţii, fiindcă la început discutăm cu Guvernul elementele gestionării macroeconomice şi reformelor structurale. Acestea sunt un fel de măsurători ale programului macroeconomic, iar fondurile sunt oferite de FMI în urma implementării măsurilor convenite.

Cele mai importante măsuri pentru disbursarea fondurilor sunt acelea pe care publicul, în mare parte, nu le vede. Acestea sunt nişte repere cantitative şi de performanţă. Publicul nu le vede nu de aceea că ele nu sunt făcut publice (acestea sunt prezente în documente), dar fiindcă în dezbateri sunt luate alte chestiuni. De exemplu, în anii trecuţi a fost dezbătută chestiunea privind inspecţia înainte de expediţie.

Exemplu de repere cantitative sunt deficitul bugetar, creditul acordat Guvernului de BNM – despre acestea se discută, se examinează cum sunt implementate şi care sunt rezultatele.

Cunoaşteţi că BNM este responsabilă de programul monetar şi Ministerul Finanţelor de buget, iar pe noi ne interesează ca cifrele incluse în aceste documente să fie consecvente şi până la urmă să ducă la o rată a inflaţiei mai scăzută şi la o creştere economică. Aceasta este partea principală pe care noi o numim programul financiar.

Întrebare: Cum apreciaţi componenta economică a programului de guvernare, corespunde obiectivelor de reformă şi liberalizare a economiei? Există puncte ce provoacă îngrijorări?

Raspuns: Guvernul a adoptat o serie de planuri – SCERS, Planul de acţiuni RM-UE, Programul Naţional „Satul Moldovenesc” şi Programul Guvernului „Modernizarea ţării, bunăstarea populaţiei”. Toate aceste documente au în comun faptul că sunt inspirate de ideea liberalizării pieţei. De exemplu, din punct de vedere a reformei structurale şi mediului de afaceri se propune abordarea principiului „ghilotinei”, creare unui singur ghişeu la înregistrarea întreprinderilor, reducerea numărului de licenţe necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. Toate aceste obiective, în cazul în care vor fi implementate, vor conduce la ameliorarea mediului de afaceri.

Acum nu vreau să vorbesc de preocupări, dar despre provocările sau sarcinile ce stau în faţa Guvernului:

- Determinarea priorităţilor, fiindcă există o mulţime de obiective ambiţioase. Dacă citim programul Guvernului chiar în prima parte scrie „Dârzenie şi norocul ne va favoriza”. Dar ce stă în spatele acestui motto al programului Guvernului – cred că prin aceasta se recunoaşte că programul este ambiţios şi, de obicei, ajută oamenilor care îşi propun obiective ambiţioase. Este important de a stabili priorităţile, deoarece capacităţile administrative sunt limitate, există un anumit număr de acte legislative ce pot fi elaborate şi modificări ce pot fi introduse în reglementări. Există o constrângere de ordin administrativ şi alta de ordin financiar - mai multe programe presupun investiţii şi mai multe cheltuieli;

- Să reziste la tentaţia de a aplica scutiri fiscale şi de a reduce excesiv ratele de impozitare. Este important ca politica fiscală în continuare să fie încadrată în planul de cheltuielile pe termen mediu. Să reziste tentaţiei de a stabili unele programe mari de acordare a subsidiilor. Subsidiile este uşor să le stabileşti, însă este mai greu să le elimini;

- În ceea ce priveşte aspectul structural, agenda este complexă şi important ar fi ca accentul să fie pus pe priorităţile esenţiale. De exemplu, pe parcursul anului trecut au fost făcute mai multe propuneri în vederea protejării producătorilor locali dintr-un anumit şi, din aspect structural, aceste propuneri ar putea să continue. De aceea urmează ca Guvernul să examineze situaţia din sector şi să decidă ce acţiuni ar trebui întreprinse.

Întrebare: Mai mulţi experţi menţionează, pe lângă reforma economică, necesitatea unei ample reforme de structură a administraţiei publice centrale şi locale, care sunt sugestiile FMI în acest sens?

Raspuns: Suntem de acord că această reformă este foarte importantă şi suntem de acord cu ceea ce vrea să întreprindă Guvernul în vederea reformării administraţiei publice. Noi considerăm că este foarte important de a investi timp în planificarea acestor reforme, de a examina funcţiile ministerelor şi agenţiilor şi în baza rezultatelor obţinute să se vadă unde se poate de redus numărul de personal – funcţionari publici. Şi aceasta nu este uşor de realizat, este foarte dificil. De fapt, organismele financiare internaţionale şi donatorii bilaterali conlucrează cu Guvernul în vederea reducerii numărului de personal – funcţionari publici. Banca Mondială, PNUD trimit experţi pentru a consulta Guvernul în ceea ce priveşte reforma serviciului public.

Reforma serviciului public nu este un lucru uşor şi ceea ce este necesar de făcut este de a evalua rolurile, responsabilităţile, funcţiile la nivel de organe ale administraţie centrale. După ce va fi făcută o astfel de evaluare a rolurilor, funcţiilor şi responsabilităţilor să se efectueze o comparaţie între situaţia actuală şi cerinţele pe care le impune o economie modernă de piaţă. Acest lucru este dificil şi necesită timp, de aceea iarăşi revenim la dârzenia pe care trebuie să o demonstreze Guvernul în încercarea de a implementa această reformă.

Nu este vorba doar de o reducere de cadre, ci de o reformă la nivelul filozofiei administraţiei publice centrale, fapt ce reiese şi din declaraţiile Guvernului.

Ceea ce simte publicul este, de obicei, reducerea personalului cu X procente. La acest număr se ajunge în urma stabilirii de către comisiile guvernamentale a punctului final unde trebui să ajungă această reformă, a funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească funcţionarii publici în economia modernă de piaţă.

Întrebare: Ce părere aveţi despre procesul bugetar? Statisticile lunare relevă că veniturile acumulate la bugetul de stat depăşesc permanent suma planificată? Este normal ca Guvernul să elaboreze bugete anuale care să indice venituri mai mici decât posibilităţile reale de acumulare a acestora? Nu există riscul ca sursele acumulate peste plan să fie folosite în alte scopuri decât cele indicate de legea bugetului?

Raspuns: Bugetul este elaborat în baza unor asumări macroeconomice. Şi dacă aceste variabile macroeconomice se schimbă, atunci se schimbă şi veniturile. Ce s-a întâmplat în ultimii ani – o creştere economică mai mare decât cea planificată, sporuri salariile mai mari decât cele planificate, importuri mai mari, iar în aproape toţi ani şi o inflaţie mai mare. Toate aceste variabile influenţează veniturile fiscale. Mai multe importuri înseamnă venituri mai mari din TVA şi accize, salarii mari – impozite mai mari pe venitul persoanelor juridice şi contribuţii mai mari în bugetul asigurărilor sociale, iar inflaţia mare înseamnă colectări mai mari din TVA şi impozitul pe venit. Apoi urmează îmbunătăţirea administrării fiscale şi vamale.

La discrepanţa între sumele colectate şi cele planificate, asumările macroeconomice joacă un rol important.

Cred că riscurile ca sumele acumulate peste plan să fie utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de legislaţie sunt minime. Există bugetul anual, care apoi este revizuit, iar utilizarea surplusurilor de venituri este decisă la etapa revizuirii bugetului. De asemenea, Curtea de Conturi controlează utilizarea banilor bugetari, control destul de specific şi detaliat. De aceea nu cred că există posibilitatea de a aloca mijloace financiare în alte scopuri.

Cred că publicul este derutat şi nu-i este clar unde sunt cheltuiţi banii. Pentru o persoană obişnuită este greu să citească şi să înţeleagă bugetul şi ceea ce presupune acesta. De aceea este important să fie sporită transparenţa atât în procesul de modificare, cât şi de elaborare a bugetului.

Întrebare: Cum apreciaţi tendinţa de integrare europeană? Poate Guvernul actual să fie unul de tranziţie spre indicatorii economici impuşi de statutul de membru? Ce ar trebui să facă în acest sens?

Raspuns: Guvernul ar trebui să implementeze Planul de acţiuni RM-UE, care este considerat unul din priorităţile sale. Implementarea acestui plan va apropia în mod semnificativ legislaţia, normele, standardele din Moldova la cele aplicate în UE. Astfel, vor fi stabilite bazele pentru o integrare economică ulterioară, ce se va baza pe adoptarea şi implementarea regulelor economice şi comerciale inspirate de legislaţia UE.

Toate acestea vor rezulta în dezvoltarea comerţului cu UE, în investiţii şi creştere economică. Dar este nevoie de mult timp şi resurse administrative pentru a implementa acest plan de acţiuni.

În ceea ce priveşte indicatorii economici, aceştia nu sunt puşi în discuţie în momentul de faţă. Condiţiile referitoare la nivelul inflaţiei sau deficitului bugetar aplicat ţărilor membre nu sunt valabile şi pentru ţările vecine. Este vorba mai degrabă de modificarea legislaţiei, de racordarea la principiile europene.

Întrebare: Care ar putea să fie costurile suportate de agenţii economici locali în eventualitatea unei aproprieri semnificative de UE? Sunt pregătite companiile moldoveneşti pentru o concurenţă deschisă cu operatorii europeni?

Raspuns: Am să aduc exemplul României. O dată cu apropierea mai mare de UE cresc salariile, iar companiile care activează pe piaţa românească şi competitivitatea lor se bazează, în mare parte, pe salarii mici, acum caută alte pieţe, alte ţări. În câţiva ani ar putea să apară asemenea probleme şi în R.Moldova, o dată cu apropierea mai mare de UE. Acum însă apropierea de UE este un avantaj, fiindcă există investitori din Polonia, România cărora nu le convine să activeze pe pieţele lor şi caută să vină pe piaţa Moldovei sau a altor ţări. Pe termen scurt şi mediu pentru Moldova avansarea în relaţiile cu UE, apropeierea de piaţa europeană, mai mult oferă oportunităţi decât crează probleme.

Şi, în special, implementarea cu succes a planului RM-UE ar putea să însemne pentru întreprinderile din Moldova facilităţi la comercializarea produselor pe piaţa UE.

Întrebare: Ce părere aveţi despre nivelul ridicat al unor indicatori economici – rata inflaţiei şi deficitul balanţei comerciale, ce riscuri comportă pe termen scurt şi mediu?

Raspuns: În ultimele luni nivelul inflaţiei a crescut. Să vedem care sunt factorii ce stau în spatele inflaţiei, dar nu înainte de a preciza că unele cauze sau stimulente ale inflaţiei pot fi în afara controlului autorităţilor monetare.

Astfel, printre cauzele ce provoacă creşterea inflaţiei ar putea fi creşterea administrativă a preţurilor, majorarea salariilor, transferurile băneşti de peste hotare sau costul sporit al resurselor energetice. Dar până la urmă ceea ce condiţionează schimbarea ratei inflaţiei sunt banii injectaţi în sistem. De aceea, urmează să discutăm cu BNM, Ministerul Finanţelor şi, în general, cu autorităţile măsurile care ar duce la reducerea nivelului inflaţiei.

Problema este că rata inflaţiei mare reprezintă o posibilă ameninţare pentru stabilitatea macroeconomică, fiindcă sporesc aşteptările inflaţioniste. În Moldova, deocamdată, nu s-a ajuns la aşteptări inflaţioniste stabilite. Dar este important ca aceasta să fie monitorizată şi să fie stabilite masuri pentru a o reduce, a o încadrata în limita stabilite de programul macroeconomic.

Controlul nivelului inflaţiei va da un semnal investitorilor străini că situaţia macroeconomică este stabilă. Important este să se poată arăta o tendinţă.
Referitor la deficitul balanţei comerciale - în măsura în care este finanţat de fluxurile din balanţa de plăţi, acest lucru nu reprezintă o problemă serioasă. În prezent, există un volum mare de transferuri de peste hotare în balanţa de plăţi, care finanţează comerţul. Preocuparea este atunci când deficitul balanţei comerciale reflectă o performanţă proastă a exporturilor. Acesta nu este, deocamdată, cazul Moldovei, dar pe termen lung este important să fie consolidată economia, să fie diversificată baza de export, să existe un sector privat dinamic, capabil să concureze cu alte ţări.

Nu vreau să spun că Guvernul trebuie să ignoreze deficitul balanţei comerciale, sau că FMI îl va ignora, dar, în general, situaţia financiară a ţării arată că deficitul balanţei comerciale este finanţat.

Măsurile pe care ar trebui să le întreprindă Guvernul ţin de petrecerea reformelor structurale, care ar face ca întreprinderile particulare să fie mai competitive, ar uşor accesul investitorilor pe piaţă, care să producă aici şi apoi să exporte.

Întrebare: În general, care sunt riscurile principale la nivel macroeconomic pe care Guvernul trebuie să le înlăturie pentru a nu compromite/încetini ritmul creşterilor economice?

Raspuns: Am să vorbesc de provocările cu care se confruntă Guvernul R.Moldova:

- Asigurarea stabilităţii macroeconomice. La acest capitol Moldova a realizat multe. Pe parcurs s-a observat o creştere a inflaţiei şi această tendinţă trebuie inversată, iar aici un rol important ar putea să-l joace politica monetar-creditară şi bugetar-fiscală;

- O altă provocare este stabilitatea bugetar-fiscală. Tabloul bugetar-fiscal pentru 2004 a fost mai bun comparativ cu ceea ce se aştepta. Veniturile fiscale au depăşit aşteptările, iar acum cheia este de a coordona în continuare cheltuielile astfel încât să nu fie compromisă această stabilitate bugetar-fiscală. Important este ca aceste venituri să nu fie utilizate pentru angajamente pe termen lung. Prin aceasta am în vedere să nu fie elaborate sau să fie propuse programe pe termen lung, care ar aduce după sine cheltuieli, ce sunt greu de schimbat. De exemplu, este uşor de a elabora şi propune programe de subvenţii, dar ulterior este mai greu ca acest program să fie redus. Vreau să mai menţionez că programul Guvernului este destul de încărcat - SCERS, Planul de acţiuni RM-UE, Programul Naţional „Satul Moldovenesc” – toate aceste acţiuni presupun cheltuieli, de aceea este important de a stabili o prioritate a cheltuielilor, care ar trebui să fie suportate în primul rând.

Întrebare: Într-un raport recent al FMI privind sistemul financiar din R.Moldova erau menţionate o serie de riscuri pe care le presupune implicarea statului în activitatea Băncii de Economii (a doua bancă ca mărime din R.Moldova), atât pentru această instituţie în particular, cât şi pentru sistemul bancar în general. FMI va pune problema privatizării acestei bănci?

Raspuns: Noi deocamdată nu am discutat cu Guvernul această problemă în contextul noului program, fiindcă nu am început negocierile. În general, consider că guvernul trebuie să decidă ce întreprinderi urmează să fie privatizate şi ce întreprinderi nu. Important este ca privatizarea să aibă loc într-un mod transparent. Sunt multe exemple în lume unde există companii de stat, dar important este ca aceste companii să fie gestionate având un obiectiv economic bine stabilit, astfel încât să nu fie lezate drepturile economice ale altor operatori de pe piaţă.

Întrebare: În general, care este opinia FMI în ceea ce priveşte procesul de privatizare în R.Moldova? Mai mulţi oficiali au declarat că sectorul transporturilor feroviare, de aviaţie civilă şi de producere a energiei electrice ar trebui să fie păstrate în proprietatea statului, deoarece sunt sectoare strategice, de o importanţă majoră pentru securitatea economică. Care este poziţia FMI?

În perioada 2001-2004 este evident că procesul de privatizare a încetinit. Totodată, se observă careva semnale pozitive. În 2004, comitetul de privatizare a decis să inventarieze patrimoniul de stat. Cred că este un prim pas pentru a decide ce întreprinderi vor rămâne în proprietatea statului şi care vor fi privatizate. Unele pot fi privatizate imediat, la un preţ simbolic, alte pot fi privatizate cu bani grei, iar o serie ar putea să fie mai întâi restructurate şi apoi scoase la privatizare.

După cum ştiţi, în SCERS (secţiunea şase, punctul şase „Cu privire la industrie”) o măsură prioritară este accelerarea privatizării întreprinderilor industriale. O dată cu implementarea acestui strategii sperăm să vedem şi o accelerare a procesului de privatizare.

Cred că nu trebui acordă importanţă procesului de privatizare din punct de vedere al colectării veniturilor la buget. Mai important este că privatizarea aduce un investitor strategic cu cunoştinţe, cu tehnologii noi de producere şi acces la pieţe.

Guvernul trebuie să decidă care sunt sectoarele strategice şi ce păstrează în proprietatea statului. Important este ca gestionarea să fie efectuată în conformitate cu principiile economiei de piaţă.

Există mai multe modele. Dacă e să trecem de la economie în învăţământ – în SUA, de exemplu, este modelul particular, în UE predomină învăţământul public. Indiferent de model, important este să fie respectată concurenţa loială între operatorii de stat şi privaţi.

Deocamdată nu am discutat elementele noului program de colaborare, dar vom solicita Guvernului să definitiveze procesul de inventariere a patrimoniului de stat şi vom încerca să aflăm ce întreprinderi vor fi privatizate şi care vor rămâne în proprietate statului.

Întrebare: Economia R.Moldova rămâne să fie destul de expusă riscurilor externe – datorii foarte mari, transferuri de bani ce influenţează evoluţiile economice interne, dar care pot înceta brusc, dependenţa mare de o singură piaţă la exporturi etc. Poate FMI prin intermediul instrumentelor şi programelor sale să contrubuie la minimizarea sau înlăturarea acestora? Ce ar trebui să întreprindă Guvernul pentru a beneficia de suportul FMI în acest sens şi, mai ales, în ceea ce priveşte restructurarea datoriilor externe?

Raspuns: Vă referiţi la transferurile de bani care pot înceta brusc – aceasta nu se va întâmpla. Este foarte puţin probabil. Migranţii din Moldova au un ataşament strâns faţă de ţara lor, de aceea transferă bani şi vor continua să o facă. Dacă e să presupunem că apare o criză economică în Moldova, probabil că migranţii vor transfera şi mai mulţi bani pentru a aguta familiile din Moldova. Aceasta va ajuta la gestionarea macroeconomică.

Condiţiile care pot provoca încetarea transferurile băneşti ţin mai mult de o posibilă limitare de anumite ţări a migraţie sezoniere. În prezent, însă, acestea sunt speculaţii pure. Nu văd careva vulnerabilităţi în ceea ce priveşte transferurile.

Există alte vulnerabilităţi – Moldova este o economie deschisă mică, dar cu o datorie externă destul de mare. O economie care îndeplineşte aceste condiţii este una vulnerabilă. Cum ar putea FMI să contribuie la îmbunătăţirea acestei situaţii? FMI acordă sprijin în trei direcţii:

- asistenţă tehnică;
- continuăm dialoguil în materie de politici macroeconomice şi restructurare;
- acordăm sprijin balanţei de plăţi prin intermediul BNM.

Asistenţa tehnică este de obicei partea pe care publicul nu o vede. De exemplu, în prezent acordăm asistenţă în ceea ce priveşte administrarea fiscală de stat, Ministerului Finanţelor în ceea ce priveşte bugetul şi elaborarea acestuia, Biroului Naţional de Statistică – elaborarea indicelui preţurilor şi statisicii conturilor naţionale. Această asistenţă este acordată gratuit.

Un lucru important pe care trebuie să-l menţionez este că atunci când FMI acordă sprijin financiar ţării, acest process are un rol de catalizator. Este transmis un semnal că Guvernul implementează politici macroeconomice bune şi reforme structurale. Astfel , Guvernul beneficiază de un volum mai mare de granturi şi mijloace financiare cu o rată a dobânzii redusă.

Sursele pe care le acordă FMI Băncii Naţionale sunt pe o perioadă de peste 10 ani, cu o vacanţă de plată de 5,5 ani şi o rată a dobânzii de 0,5% anual. Sunt bani foarte ieftini.

O altă modalitate de ajuta R.Moldova este că având un program cu FMI, Guvernul poate iniţia procesul de restructurare a datoriei externe prin intermediul Clubului creditorilor de la Paris [în caz dacă sunt respectate anumite condiţii].