Piaţa muncii din Moldova: perspective mai bune?

Johan Mathisen 

Restructurarea continuă a pieţei muncii a avut un impact profund asupra Republicii Moldova. O mare parte a forţei de muncă, în primul rând din sectorul agricol, s-a reorientat spre sectoarele mai productive ale economiei, precum şi spre alte state din regiune. Productivitatea sporită combinată cu costurile mici ar explica, în parte, creşterea recentă a volumului investiţiilor care contribuie la şi accelerează procesul de transformare a forţei de muncă.

Piaţa muncii se schimbă

Pe parcursul anilor ‘90, Moldova a rămas mult mai dependentă de agricultură decât alte state din regiune. Deşi agricultura este cel mai puţin productiv sector, ea a constituit peste un sfert din economie, angajând peste 50 la sută din forţa de muncă. De atunci, cota-parte a agriculturii în economie şi numărul de angajaţi în agricultură s-au redus cu mai mult de jumătate. Cota-parte a lucrătorilor agricoli în totalul forţei de muncă din Moldova este în prezent aproximativ aceeaşi ca şi în România.

În timp ce multe state în proces de tranziţie au trecut în anii ’90 prin restructurări ale industriei, structura economiei deplasându-se de la agricultură spre sectorul serviciilor, doar recent acest proces a demarat şi în Moldova. Începând cu anul 2000, situaţia în sectorul agricol s-a caracterizat prin nivel stagnant al mişcării forţei de muncă între sectoare şi o reducere bruscă a numărului de angajaţi, în timp ce în sectorul construcţiilor şi cel al serviciilor s-a observat o situaţia cu totul inversă. Mişcarea forţei de muncă a sporit rapid (multe activităţi fiind sistate şi alte noi iniţiate), ca urmare a şocurilor recente, precum şi înlocuirii industriilor tradiţionale (multe din care erau orientate spre agricultură) cu industrii noi.

Spre deosebire de multe alte economii în tranziţie, transformarea pieţei muncii, şi anume pierderea a circa 400000 de locuri de muncă, preponderent în agricultură (circa un sfert din forţa de muncă), nu a dus la stabilirea unui nivel permanent înalt al şomajului. Motivul ar putea fi că lucrătorii din sectoarele tradiţionale au trecut în alte sectoare ale economiei (şi cu siguranţă, circa 100000 persoane au făcut aceasta), determinând, astfel, o creştere încetinită a salariilor. În consecinţă, în prezent salariile lunare în Moldova sunt, în mediu, cu 240 dolari S.U.A. mai mici decât în statele învecinate – doar câţiva ani în urmă diferenţa constituia circa 60 dolari S.U.A. O parte din persoanele care nu şi-au găsit serviciu în Moldova au părăsit ţara, pe când alţii au renunţat la muncă, în general.

Schimbările de pe piaţa muncii au dus la creşterea productivităţii în aproape toate sectoarele economiei. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în agricultură, dat fiind că volumul producţiei a crescut semnificativ, în pofida reducerii bruşte a numărului de lucrători în agricultură. Comparativ cu alte state din regiune, Moldova a înregistrat cea mai mare rată de creştere a productivităţii, deşi nivelul absolut al productivităţii rămâne a fi, probabil, cu mult sub media europeană.

Şi prevesteşte convergenţa spre un nivel de venituri mai înalt

Creşterea productivităţii combinată cu costurile mici ar putea fi unul dintre motivele-cheie a creşterii recente a volumului de investiţii locale şi străine. Investiţiile private au crescut de la mai puţin de 15 la sută din PIB pînă la peste 25 la sută din PIB, iar afluxurile anuale ale investiţiilor străine directe au crescut recent până la cifra de peste 500 milioane de dolari S.U.A. de la nivelul cu mult sub 100 milioane de dolari S.U.A. Aceste investiţii ar putea contribui la accelerarea procesului de transformare a forţei de muncă, la creşterea productivităţii, ceea ce rândul său va duce, probabil, la creşterea salariilor. Totuşi, pentru a atinge acest obiectiv, este esenţial de îmbunătăţit în continuare mediul de afaceri.

E posibil ca piaţa muncii să înceapă să se contracteze. Pe măsură ce structura generală a economiei şi pieţei muncii vor deveni similare celor din alte state în proces de tranziţie, este posibil ca “excesul” forţei de muncă să devină tot mai mic. Aparent, procesul de contractare a pieţei a început deja, date fiind informaţiile periodice privind insuficienţa de lucrători în anumite sectoare şi încercările sporadice de a atrage moldovenii care lucrează peste hotare. Totuşi, în timp ce se poate înregistra un deficit de forţă de muncă în anumite sectoare, pe măsura dezvoltării industriilor noi, este cel mai probabil că contractarea pieţei muncii va fi treptată, dat fiind că, posibil, încă mai există un număr mare de persoane dispuse să obţină un loc de muncă în cazul îmbunătăţirii perspectivelor la locul de muncă.

Aceste tendinţe vor contribui la accelerarea procesul de convergenţă a veniturilor (pentru a se ajunge mai rapid la standardele de viaţă europene). Dar schimbările depind, cu siguranţă, de îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru atragerea investiţiilor necesare, de asigurarea unui cadru legislativ care să susţină flexibilitatea dintre diverse sectoare, precum şi de menţinerea unei corelaţii strânse dintre creşterea salariilor şi creşterea productivităţii.

Autorul este Reprezentant permanent al Fondului Monetar Internaţional în Moldova.