Inflaţia în Moldova

Autori: Nikoloz Gigineishvili şi Johan Mathisen (ambii de la FMI)

Inflaţia este uneori numită “hoţ invizibil”, deoarece duce la erodarea valorii banilor – din buzunar, din ciorap şi din salariul următor. Inflaţia dăunează şi întregii economii, deoarece contribuie la reducerea volumului investiţiilor şi la încetinirea creşterii economice. Din aceste considerente, nivelul relativ înalt al inflaţiei în Moldova este, cu certitudine, un motiv de îngrijorare.

Este evident, că din cauza majorării recente a preţurilor la produsele alimentare, atingerea obiectivului inflaţiei joase şi stabile a devenit mai complicată, pe termen scurt. Aceasta se întâmplă deoarece aşa-numitul “impact iniţial” al majorării preţurilor la produsele alimentare a dus – după cum şi era de aşteptat – la modificarea nivelului general al preţurilor. Din nefericire, pentru mulţi oameni aceasta înseamnă că a devenit şi mai greu să se descurce financiar. De aceea, a devenit şi mai imperativă introducerea unui sistem adecvat de asistenţă socială nominală.

Respectiv, pentru a nu permite o înrăutăţire în continuare a situaţiei, este esenţial de a stopa „impactul secundar” al majorării preţurilor, adică de a nu permite ca preţurile mai mari la produsele alimentare să cauzeze majorarea preţurilor la alte bunuri. Ce poate fi făcut? Inflaţia nu este un fenomen nou şi alte state din regiune au reuşit să reducă inflaţia până la un nivel destul de jos.

Problema constă în surplusul banilor în economie. Pe parcursul anului trecut volumul banilor a crescut la o rată fenomenală de 40 la sută şi a depăşit suma de 27 miliarde de lei. Dată fiind o creştere economică mai lentă în urma secetei, aceasta înseamnă că bani sunt mulţi, iar bunuri – prea puţine. În aceste circumstanţe, nu este de mirare că au crescut preţurile, iar Moldova importă tot mai multe bunuri din străinătate pentru a compensa insuficienţa lor.

În această situaţie, Băncii Naţionale a Moldovei şi Guvernului Republicii Moldova le revine un rol crucial. Ei trebuie să creeze aşa condiţii, ca oamenii să prefere să nu cheltuie banii, ci să facă economii. Astfel, politica monetară promovată poate contribui la reducerea volumului banilor în economie, în particular prin manevrarea ratelor de dobânzilor la credite. Aceste măsuri ar face mai costisitoare împrumuturile contractate pentru satisfacerea unor scopuri nelegate de producere şi ar încuraja populaţia să acumuleze economii.

În Moldova, aceasta ar însemna că majorarea ratelor dobânzilor constituie prima linie a apărării împotriva impactului secundar al majorării preţurilor la produsele alimentare. Cea de-a doua linie a apărării este prevenirea speculaţiilor împotriva monedei naţionale. La moment, este extrem de profitabil de contractat credite cu o rată a dobânzii joasă în străinătate şi de a le plasa la o rată a dobânzii înaltă în Moldova. Acesta este încă un motiv de îngrijorare legat de bani. Pentru a preveni astfel de speculaţii, Banca Naţională taxează astfel de operaţiuni prin impunerea unor cerinţe privind rezervele obligatorii ale băncilor comerciale.

Acest tip de abordare s-a bucurat de succes atât în Europa, cât şi în Moldova. La începutul anului 2007, inflaţia a înregistrat o rată de descreştere rapidă, în timp ce BNM a majorat rata de bază în conformitate cu practicile internaţionale avansate. Pe măsură ce impactul secetei începe să se reducă, acţiunile hotărâte ale BNM vor duce la restabilirea rapidă a stabilităţii preţurilor.