Moldova & IMF IMF Activities Publications Press Releases


Pieţele emergente: provocări şi recompense

Comentariu de Marek Belka, Director al Departamentului European al FMI
 
Statele emergente din Europa s-au retras de la marginea prăpastiei. Pentru o regiune care contează mult pe intrări de capital mai modeste din cauza crizei financiare globale aşteptările au fost din cele mai sumbre. Într-adevăr, unele state au suferit grav şi au trebuit să se bazeze pe ajutorul prietenesc acordat din afară. Dar dorinţa de a risca la nivel global a revenit în forţă şi, se pare, recesiunea globală a început să se retragă. Înseamnă oare aceasta că, în mod firesc, se va restabili creşterea economică robustă şi convergenţa veniturilor în statele emergente din Europa?
 
Nu neapărat. Aşa după cum s-au spulberat speranţele legate de lipsa legăturilor directe cu epicentrul crizei mondiale, tot aşa nu are sens să contăm că recuperarea creşterii economice în toate statele emergente o va urma automat pe cea din statele cu economie avansată. Desigur, se va înregistra o anumită îmbunătăţire a situaţiei, pe măsura restabilirii comerţului. Însă se observă deja că într-un şir de state cu economie emergentă declinul economic are un caracter mai îndelungat. De ce? Multe dintre aceste state au suferit serios în urma reducerii investiţiilor de portofoliu şi a volumului creditelor acordate de băncile transfrontaliere afectate de criză şi preocupate de reducerea gradului de îndatorare în bilanţurile lor. Pe măsură ce se restabilesc fluxurile de capital, se manifestă şi un grad mult mai mare de diferenţiere, deoarece investitorii analizează cu mult mai multă atenţie vulnerabilităţile externe şi naţionale.  
 
Această schimbare a atitudinii investitorilor a dus la o modificare dramatică a structurii riscurilor de piaţă. Odată cu estomparea rolului factorilor globali care au dus la majorarea fără precedent a riscurilor şi au afectat dorinţa investitorilor de a investi, acum investitorii au început să diferenţieze ţările în baza factorilor şi politicilor interne.  Se pare că cea mai mare preocupare le trezeşte situaţia în bilanţurile companiilor private şi cea din sistemul financiar, precum şi sustenabilitatea fiscal-bugetară, care este strâns legată de primii doi parametri. În consecinţă, investitorii pretind la prime de risc mai mari, determinând o restabilire economică mai lentă în regiune. 
 
Totodată, exigenţa sporită a investitorilor constituie şi o şansă de a fi răsplătit pentru promovarea unor politici sănătoase. De fapt, statele ce au promovat politici mai sănătoase s-au descurcat mult mai bine chiar şi în toiul crizei. Care ar trebui să fie priorităţile la moment? Acţiuni imediate pentru redresarea situaţiei în sistemul bancar ar aduce avantaje extraordinare. În multe cazuri, problemele respective din sectorul bancar au rezultat dintr-o acţiune simultană a declinului economic şi a vulnerabilităţilor cauzate de datoriile prea mari în valută ale companiilor (după cum s-a întâmplat în Statele Baltice, Ungaria, Bulgaria şi România) şi ale persoanelor fizice (cazul Statelor Baltice, Ungariei, României şi Poloniei). 
O altă prioritate ar fi implementarea cadrelor de politici care să asigure sustenabilitatea şi previzibilitatea fiscal-bugetară pe termen lung. Unele state cum ar fi Ungaria, Polonia şi România au demarat deja procesul de stabilire a unor ţinte credibile pe termen mediu. Ca rezultat, apar mai puţine surprize în politica fiscal-bugetară şi se reduce volatilitatea ciclurilor de afaceri. Astfel, existenţa acestor cadre de politici urmează să reducă primele de riscuri de ţară şi să contribuie la accelerarea restabilirii economiei.
 
Totuşi, chiar dacă pagubele cauzate de criză au fost reparate rapid, nivelul general al primelor de risc va rămâne, probabil, mai înalt decât înainte. Aceasta va reţine ritmul creşterii economice potenţiale, fiind o provocare majoră pentru statele cu economie emergentă. De aceea, vor fi necesare politici de accelerare a schimbărilor structurale, ce ar duce la dezvoltarea sectoarelor şi serviciilor mai puţin dependente de capitalul străin, la îmbunătăţirea performanţelor de export şi la recâştigarea încrederii investitorilor internaţionali, mai reţinuţi acum. În multe state cu economie emergentă de altfel, ca şi în întreaga Europă continentală ajustarea la realităţile lumii post-criză va impune o mai mare flexibilitate a pieţelor muncii şi o liberalizare în continuare a pieţelor de bunuri şi servicii pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
 
Impulsionarea relansării economice pe pieţele emergente va depinde, deci, de acţiunile întreprinse de autorităţi. Este necesară o combinaţie a unei abordări ferme şi pro-active pentru a reduce nesiguranţa din sistemul financiar, eforturi pentru asigurarea unui mediu propice afacerilor şi eficientizarea cadrului de politici ce ar reduce incertitudinile, precum şi sporirea gradul de flexibilitate structurală, care să asigure o creştere economică potenţială mai mare. În ultimă instanţă, opinia pieţei despre aceste reforme va determina viteza cu care statele cu economiile emergente din Europa vor reveni la un nivel adecvat de intrări de capital care să corespundă necesităţilor arzătoare asociate proceselor de convergenţă a veniturilor şi integrare economică. Astfel, în timp ce au sporit provocările cu care se confruntă statele cu economii emergente - au crescut, totodată, şi recompensele pentru promovarea unor politici sănătoase. 

 Publicat în săptămânalul "ECOnomist" din 7 octombrie 2009. Link