Tokhir Mirzoev: Programul RM cu FMI a avut rezultate bune însă majorarea pensiilor, legile privind TVA în agricultură şi impozitul agricol unic au redus din eficienţa lui

Relaţiile Republicii Moldova cu FMI s-au pomenit într-un punct mort după ce autorităţile de la Chişinău au adoptat la începutul lunii martie un pachet de legi ce contravin Memorandumului adoptat de ambele părţi la semnarea programului de colaborare pentru trei ani, la începutul anului   2010. Drept urmare, ţara noastră nu a primit ultima tranşă de finanţare de la FMI în mărime de 76 mil. dolari, prevăzută în program iar colaborarea de mai departe cu instituţia este sub semnul întrebării, cel puţin până când la Chişinău nu va exista un Guvern funcţional care să negocieze condiţiile unui nou program. Despre relaţiile dintre RM şi FMI,situaţia în care s-a ajuns şi perspectivele de colaborare, am discutat cu Tokhir Mirzoev, reprezentantul fondului la Chişinău.
 

Dle Mirzoev, cum s-a ajuns la o nouă răcire a relaţiilor dintre Republica Moldova şi FMI după trei ani de colaborare aproape fără nici un semn de întrebare faţă de autorităţile moldoveneşti?

-         Trebuie să amintesc că la începutul anului a fost amânată cu trei luni încheierea Programului de trei ani cu FMI pentru a da posibilitate autorităţilor moldoveneşti să întreprindă toate măsurile pe care şi le-a asumat în timpul ultimei misiuni a fondului din luna noiembrie.

De atunci, trebuie să recunosc că s-au făcut multe lucruri pozitive, însă, din păcate, măsurile adoptate de Guvern şi promovate de Parlament la începutul lunii martie ce ţin de regimul TVA în agricultură, impozitul agricol unic şi majorarea pensiilor intră în contradicţie cu înţelegerile anterioare dintre Guvern şi FMI. La moment, din cauza lipsei unui Guvern funcţional, nu putem încheia dialogul privind sfârşitul Programului,  şi să facem de comun acord o analiză de ansamblu a rezultatelor lui.

-         Vice-premierul în exerciţiu Valeriu Lazăr a declarat recent că în raportul cu FMI autorităţile moldoveneşti au revenit la situaţia din 2009, când ţara noastră nu avea un acord cu fondul. În ce măsură au fost îndeplinite prevederile Memorandumului din 2009 sau ele n-au fost deloc îndeplinite dacă vice-premierul interpretează astfel situaţia?

Există multe deosebiri semnificative între situaţia de acum şi cea din 2009. În primul rând, referindu-mă la aprecierea programului, trebuie să menţionez că autorităţile totuşi au făcut multe lucruri bune. Dacă vă amintiţi, programul a fost aprobat la începutul lui 2010. Iniţial, scopul principal a fost depăşirea crizei, restabilirea şi menţinerea stabilităţii macroeconomice, iar în continuare – iniţierea unor reforme structurale în diferite domenii pentru a stimula creşterea economică. Dacă facem o comparaţie a indicatorilor macroeconomici, pe care îi aveam la finele lui 2009 şi ce avem acum, deosebirea este evidentă. Banca Naţională reuşeşte să menţină inflaţia în coridorul propus, disciplina bugetară a crescut considerabil iar deficitul bugetar de 2% este foarte apropiat de acel nivel care ni l-am propus. În general, stabilitatea macroeconomică şi financiară a fost menţinută la un nivel bun, acestea fiind cele mai mari realizări ale programului.

De asemenea, au fost iniţiate unele reforme structurale foarte importante. Multe din ele, din păcate, rămân la nivelul conceptual, urmând a fi aprobată baza legislativă. Implementarea lor încă urmează a fi făcută. Însă multe reforme au fost iniţiate deja şi se implementează. A fost obţinut un progres semnificativ şi, în general,  dacă e să facem o evaluare a rezultatelor programului,deşi unele reforme n-au fost duse până la capăt, sunt pozitive. Acum, trebuie consolidate rezultatele obţinute şi de neadmis întoarcerea înapoi. De aceea am fost îngrijoraţi de acele măsuri întreprinse recent, deoarece ele subminează acea disciplină bugetară, care a fost obţinută în decurs de trei ani.

Constituie aceste măsuri un pas înapoi?

-         Efectul unor din ele îl vom vedea, deja, în acest an. Dacă le vom lăsa aşa, efectul principal  se va resimţi într-o perspectivă mai îndelungată. De aceea, considerăm că este un pas înapoi, care subminează disciplina bugetară. De asemenea, rămân nesoluţionate o serie de alte probleme, în special cele legate de Banca de Economii. Noi,după cum ştiţi am recomandat recapitalizarea ei pentru stabilizarea situaţiei pe termen scurt. Suma trebuie stabilită de  Guvern de comun acord cu BNM şi este orientativ apropiată celei numite de Banca Naţională.  Ea trebuie să fie suficientă pentru a aduce mărimea capitalului la un nivel suficient şi pentru a permite băncii să ducă nestingherit o activitate de creditare. Această stabilizare pe termen scurt i-ar oferi băncii timpul necesar pentru reformele interne ale managementului, politicii de creditare  etc., pentru a o aduce într-o situaţie mai stabilă pe termen lung.

Dar alte soluţii de genul recuperării creditelor neperformante ar putea redresa situaţia la BEM?

-         Credem că cea mai bună soluţie pentru problemele BEM rămâne totuşi recapitalizarea ei.

Ce se întâmplă mai departe în raporturile cu RM, dat fiind faptul că programul nu este încheiat?

-         Rămânem deschişi pentru iniţierea dialogului asupra unui nou program însă credem că va avea sens să iniţiem acest dialog doar după ce va exista un Guvern cu împuterniciri depline.

Totuşi, nu vor fi primite ultima tranşă de 76 mil. dolari?

-         Da, din cauza că nu a fost făcută o analiză a ultimei perioade de trei luni, aceşti bani nu vor putea fi transferaţi.

Dar pentru ce era destinată această sumă şi cum va afecta RM neprimirea ei?

-         Această tranşă ca şi ultimele alte câteva tranşe erau destinate completării rezervelor Băncii Naţionale. După cum ştiţi, rezervele băncii sunt la un nivel destul de ridicat. De aceea, nu cred că este ceva grav dacă aceşti bani nu ajung în rezervele Băncii Naţionale.

 

De ce Fondul s-a arătat nemulţumit de majorarea pensiilor adoptată de Parlament, or nivelul ei este, trebuie de recunoscut extrem de scăzut?

-         Într-adevăr, nivelul pensiilor în Moldova este destul de mic. Una din cauzele acestei stări de fapt constă în problemele structurale ale sistemului de pensii. Este simplu să majorăm pensiile însă aceasta nu va soluţiona problemele structurale. Este nevoie de reformarea întregului sistem, inclusiv prin implementarea unui sistem alternativ (privat) de pensii.

Majorarea pensiilor fără reformarea sistemului este o procedură foarte scumpă şi nu rezolvă problemele de sistem. Şi trebuie să vedem dacă bugetul îşi poate permite asta. Deocamdată nu au fost întreprinse măsuri compensatorii pentru a fi asigurate aceste cheltuieli. Mai mult ca atât,au fost întreprinse nişte modificări în ce priveşte TVA şi impozitul unic în agricultură, care vor aduce la crearea altor găuri în buget.

Puteţi să explicaţi cum revenirea la procedura de achitare a TVA de către agricultori şi întreprinderile din industria zahărului în proporţie de doar 8% şi păstrarea celorlalte 12% pe conturile întreprinderilor ar putea submina administrarea fiscală, acesta fiind argumentul FMI contra măsurilor respective?

-         Esenţa reformei în administrarea fiscală care presupunea transferarea TVA de 20% cu returnarea ulterioară a celor 12% consta în a oferi posibilitate autorităţilor fiscale să aibă timp pentru a determina legitimitatea acestor returnări, dacă sunt în drept cei ce le solicită să le primească. Atunci când s-a introdus anterior această taxă de 8% s-a observat că a căzut nivelul de acumulare a TVA nu doar în agricultură ci în general pe economie. Acest lucru demonstrează că facilităţile acordate agricultorilor erau folosite pe larg de către alţi agenţi economici pentru a evita achitarea TVA şi acest lucru crea probleme pentru acumulările la buget. Fiscul, la rândul său, nu reuşea să determine cât sunt în drept agenţii economici să beneficieze de aceste facilităţi şi dacă totuşi reuşea, nu putea să-i determine  să achite restul taxei. Procedura adoptată ulterior prevedea ca producătorii agricoli să achite 20% TVA iar după asta, după ce demonstrau că într-adevăr sunt agricultori şi în drept să beneficieze de aceste facilităţi, li se returnau cele 12%. Din păcate, aplicarea acestei proceduri a durat doar trei luni şi s-a renunţat la ea. Acum, păstrarea celor 12% pe conturile speciale ale întreprinderilor nu rezolvă problema TVA. Această procedură este mult mai uşor de ocolit de către evazionişti.

Cât priveşte impozitul agricol unic, din câte ştim, acest model de impozitare funcţionează cu succes în ţările vecine şi el a fost implementat anume din cauza slăbiciunii autorităţilor fiscale iar odată fiind introdus impozitul unic, este foarte dificil de evitat.

-         Impozitul unic n-are în primul rând calitatea echităţii care presupune plata impozitului în funcţie de profitul obţinut. Spre exemplu, într-un an bun agricultorii au de unde-l plăti iar în unul secetos, dacă n-au profit, nu-l plătesc. În cazul impozitului unic această echitate nu există. Agricultorii sunt obligaţi să-l achite indiferent dacă au avut profit sau au lucrat în pierderi.  Adoptarea lui va lovi, în special, în micii producători.

Chiar calcularea lui va duce la aceea că el se va mări în cazul întreprinderilor agricole mici şi va scădea în cazul gospodăriilor mari. În rezultat, v-om avea o perpetuare a sărăciei.

De asemenea, cel puţin în prima lectură legea privind impozitul unic nu prevede o indexare. Prin urmare, în urma efectelor inflaţiei, valoarea reală a impozitului unic va scădea.

Pentru a continua colaborarea cu FMI noul Guvern va trebui să renunţe la cele trei legi?

-         În mod normal n-ar trebui să existe precondiţii pentru reluarea dialogului. Depinde,însă, unde v-om ajunge în acest dialog.

 

Cum însă implementarea acestor legi se va răsfrânge asupra acumulărilor la buget?

-         În opinia noastră, ele v-or avea un impact negativ asupra bugetului. Nu neapărat asupra bugetului din acest an însă influenţa lor se va resimţi şi asupra bugetului de anul viitor şi mai departe. De aceea considerăm că trebuie determinate şi adoptate unele măsuri de corecţie a situaţiei. Evident, ele trebuie să limiteze unele cheltuieli şi să sporească unele venituri pentru a face faţă situaţiei create.

Un nou acord al FMI cu RM va fi condiţionat de anularea celor trei legi?

-         Cred că este prematur să vorbim despre condiţiile noului acord. Trebuie de aflat în urma unui dialog viziunea guvernului, măsurile ce vor fi întreprinse pentru asigurarea acestor cheltuieli etc.

Este cunoscut faptul că de relaţiile cu FMI ale unei ţări depinde colaborarea economică  cu partenerii externi. Cum se va răsfrânge această situaţie creată asupra colaborării Moldovei cu partenerii de dezvoltare care oferă granturi şi credite?

-         De regulă, partenerii de dezvoltare ţin cont de stabilitatea  macroeconomică din ţară. Iar mulţi apreciază existenţa unui program funcţional cu FMI drept  un semnal că politica macroeconomică este corectă şi în conformitate cu aşteptările lor. Îmi este greu să spun cum vor interpreta partenerii de dezvoltare absenţa unui program cu FMI. Totul depinde de cât de repede va fi depăşită criza politică, cât de repede Guvernul va reveni la reformele economice şi cât de repede va fi posibilă restabilirea unei noi colaborări. Moldova are nevoie însă de granturile şi creditele partenerilor de dezvoltare care reprezintă o parte considerabilă a bugetului. Cu atât mai mult, necesităţile vor creşte odată cu implementarea celor trei legi despre care am vorbit şi care necesită cheltuieli suplimentare.

 

Dacă să revenim la cele trei legi adoptate în mare grabă şi fără vre-o coordonare cu dvs. Dacă excludem majorarea pensiilor, aceasta fiind o măsură absolut populistă, celelalte două pot fi justificate prin capacitatea slabă a autorităţii fiscale şi celei vamale de a-şi face treaba. Producătorii de zahăr au cerut revenirea la taxa de 8% din cauza că erau sufocaţi  de contrabanda căreia nu-i face faţă Vama iar agricultorii nu sunt siguri în rapiditatea şi corectitudinea procedurii de rambursare a TVA. Aceiaşi situaţie o avem şi în cazul impozitului unic, care este mult mai simplu de administrat şi exclude din start posibilitatea evaziunii fiscale. În aceste condiţii, n-ar fi fost mai oportun din partea Dvs să cereţi iniţial reformarea structurilor în cauză, sporirea funcţionalităţii lor şi după aceea înăsprirea politicii fiscale?

-         Suntem cu ambele mâini pentru consolidarea capacităţii administrative a Vămii şi Fiscului. Într-adevăr, pentru rezolvarea unei probleme trebuie de ales acea soluţie care rezolvă problema dar nu simptomele acesteia. În cazul în care există contrabandă, autorităţile  trebuie să se lupte cu ea dar să nu ofere diferite facilităţi fiscale.  Or oferirea acestor facilităţi denaturează şi mai mult sistemul fiscal şi exclude sau reduce stringenţa necesităţii reformării autorităţilor menţionate. Acestea funcţionează doar ca un anabolizant. Veniturile la buget nu vor creşte iar contrabanda nu se va reduce. Au mai existat facilităţi de acest gen pentru producătorii de zahăr şi am văzut că în urma  impozitului de 8% veniturile la buget n-au crescut iar contrabanda nu s-a diminuat.

În ce priveşte înăsprirea fiscală, nu cred că este vorba despre o înăsprire ci o revenire la normal. Trebuie de menţionat că în perioada premergătoare  crizei când economia mondială dar şi cea moldovenească erau în creştere, autorităţile moldoveneşti au recurs la o serie de măsuri de relaxare fiscală. Ceia ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, considerăm că nu e atât o înăsprire cât o revenire la normal. Anume aşa trebuie să fie o politică fiscală normală într-o ţară ca Moldova luând în calcul mărimea  sectorului public şi necesităţile lui de finanţare. În opinia noastră excluderea găurilor din sistemul TVA trebuie să fie o normă. Poate că din aplicarea unor facilităţi, vor avea de câştigat câteva companii pe când economia întreagă şi ţara vor avea doar de pierdut. Dacă veţi urmări ce s-a întâmplat din 2004 până în 2008, veţi vedea că anularea impozitului pe venit, reducerea impozitului în agricultură, oferirea unei mulţimi de facilităţi la plata TVA s-au făcut în perioada când cererea era mare, veniturile bugetului erau mari şi în loc să se economisească pentru perioadele mai grele, a fost relaxată politica fiscală şi a fost slăbită baza fiscală. Astfel, în anul 2009, când a început criza, bugetul nu a mai putut fi finanţat din cauza bazei fiscale slabe.

Dle Mirzoev, la nivel mondial,în special în Uniunea Europeană, se vorbeşte tot mai frecvent despre necesitatea renunţării la politicele de austeritate şi aplicarea politicilor de stimulare a creşterii economice. Cum priveşte FMI aceste tendinţe şi care ar fi reţeta pentru Republica Moldova în acest context?

-         Discuţiile la subiectul  „care abordare este mai corectă” au loc de mai multe decenii. Politicile de austeritate, în unele ţări precum Letonia au dat roade, în altele precum România nu. În Moldova nu au existat politici de austeritate precum în ţările menţionate unde salariile şi pensiile au scăzut cu până la 20%. În Moldova doar nu au fost făcute unele majorări de salariu.

Referitor la reţeta pentru Republica Moldova, ea trebuie să-şi asigure un cadru macroeconomic stabil, să aibă o inflaţie mică şi  un deficit bugetar uşor de acoperit. Aceasta este prima etapă. A doua etapă constă în transformările structurale. Creşterea economică a Moldovei pe termen lung va depinde de cât de repede se va schimba climatul investiţional. Reformele structurale care trebuie efectuate trebuie să urmărească două scopuri. Primul se referă la sporirea eficienţei sectorului public iar al doilea – la îmbunătăţirea climatului investiţional. Aceste două lucruri trebuie obţinute pentru ca aici să vină investitorii. Reforma sistemului judiciar, îmbunătăţirea infrastructurii, reforma sistemului de învăţământ, reforma sistemului energetic, transparenţa sistemului bancar ţin de sporirea eficienţei sectorului public sau îmbunătăţirea climatului investiţional.

Totuşi, climatul investiţional depinde direct de nivelul corupţiei. Însă din ceia ce s-a văzut în ultimele luni, în Moldova aceasta este la un nivel extrem de înalt. În opinia Dvs, există şanse să scăpăm de ea?

-         Şanse există tot timpul. Depinde de voinţa politică şi de atitudinea societăţii civile. Atunci când oamenii vor înţelege daunele ei şi că trebuie de luptat pe bune împotriva ei, ea va putea fi învinsă.

Acum, însă, dimpotrivă, corupţia este în ofensivă.

-         Din păcate aşa e. Nu m-am aşteptat la un astfel de nivel al corupţiei într-o ţară cu pretenţii de a se integra în Uniunea Europeană. Tot ce s-a întâmplat după vânătoarea de tristă faimă din decembrie a surprins foarte multă lume. Mai ales, că totul s-a soldat cu o situaţie la care nimeni nu se aştepta, demisia Guvernului etc.

-         Vă mulţumim pentru interviu.

Interviu realizat de Ion CHIŞLEA

Sursa