Comunitatea Statelor Independente:
Gestionarea afluxurilor masive de valută

Este mult probabil că în 2006 creşterea reală a PIB în Comunitatea Statelor Independente (CSI) se va cifra la un nivel de cca. 7 la sută, iar pentru 2007 se prognozează o descreştere până la 6,5 la sută (vezi Tabelul 2.6). Regiunea în cauză continuă să beneficieze de preţuri ridicate la mărfuri şi, ca urmare, de venituri mari realizate din export (vezi Diagrama 2.8).

În unele ţări, cererea internă a crescut considerabil datorită afluxului masiv a capitalului privat (Rusia, Kazakhstan), finanţării oficiale (Armenia, Georgia, Kyzrgyzstan, Moldova, Tajikistan). Investiţiile iau amploare, inclusiv în Rusia, unde impactul factorilor ce stau la baza încetinirii ritmului de creştere înregistrat în perioada 2004-2005 – inclusiv turbulenţele din sectorul bancar şi declinul provocat de amendarea sistemului de impozitare în sectorul petrolier – a scăzut considerabil. Perspectivele creşterii economice pe termen mediu sunt în general pozitive, deşi în mare parte sunt dependente de tendinţele de dezvoltare a preţului mărfii. În Ucraina, ritmul creşterii s-a manifestat puternic în prima jumătate a lui 2006, deşi panoul general rămâne înnourat din cauza deteriorării prognozate în balanţa comercială externă – datorită revizuirii preţurilor la gazele naturale importate din Rusia şi inversării probabile a preţului de export la oţel – şi nesiguranţă care persistă în politicile aplicate (actualmente, RAO Gazprom (Rusia) aplică preţuri la livrarea gazelor naturale de la 47 dolari SUA pentru Balarus şi 160 dolari SUA pentru Moldova pentru 1000 metri cub, iar pentru consumatorii din Europa de West, acest preţ constituie 230 dolari SUA. La începutul acestui an, Gazprom-ul a majorat preţurile pentru unii consumatori din CSI şi a declarat intenţia sa de a acude aceste preţuri în concordanţă cu valoarea de piaţă).

Mediul extern favorabil a creat provocări importante pentru gestionarea macroeconomică, însă, este necesar de întreprins măsuri de urgenţă pentru a nu rata potenţialul de creştere pe termen lung. Preţuri majorate la mărfuri au dus la relaxarea constrângerilor impuse de politica fiscală pe termen scurt, inclusiv în mod direct prin majorarea veniturilor din impozit şi profiturilor întreprinderilor de stat şi indirect prin majorarea cererii agregate, ceea ce a dus la creşterea volumului de venituri din impozitul pe consum şi din impozitul pe venit. De mai multe ori, factorii de decizie au utilizat cu prudenţă aceste fonduri suplimentare, inclusiv pentru achitarea datoriei de stat şi / sau suplimentarea rezervelor valutare. Totodată, recent, guvernele unor ţări au majorat considerabil cuantumul pensiilor şi salariilor (Azerbaijan, Belarus, Kyrgyzstan şi Tajikistan), ceea ce s-a soldat cu amplificarea consumului şi subminarea competitivităţii. Va fi dificil de inversat această situaţie în cazul repetării ciclului de majorare a preţurilor la mărfuri. Factorii de decizie trebuie să ţină cont de faptul că sporirea recentă a veniturilor nu va dura permanent. În ţările în care există „spaţiul” pentru relaxarea politicii fiscale, de exemplu, în Rusia, unde există spaţiul pentru majorarea cheltuielilor sectorului public fără nici un risc de a submina sustenabilitate; iar în Kazakhstan, aplicarea politicii fiscale cu caracter mai expansionist trebuie sprijinită de un proces de reînviorare a reformelor modeste. Astfel de abordare va asigura situaţia în care majorarea cheltuielilor va facilita creşterea atractivităţii de investire şi creşterea potenţială a PIB.

Politica monetară la fel ca şi cea fiscală, se confruntă cu unele provocări importante. Deşi pe parcursul ultimilor luni nivelul inflaţiei a scăzut, totuşi în mai multe ţări acesta se exprimă printr-un număr de două cifre sau este aproape de două cifre, în deosebi, în ţările exportatoare de petrol. Este necesară o dezvoltare continuă şi în acelaşi timp soluţionarea problemei dezinflaţiei este una dificilă deoarece obiectivul principal al multor bănci centrale este axat pe asigurarea stabilităţii cursului de schimb nominal faţă de dolarul SUA influenţat de excedentul impunător a contului curent şi de afluxuri de capital. În scopul sterilizării valutei străine procurate în condiţiile limitărilor impuse de piaţa internă sub-dezvoltată a capitalului de împrumut, creşterea bazei monetare depăşeşte nivelul consecvent cu ratele inflaţiei exprimate printr-un număr de o singură cifră. În acest caz există o primejdie ca presiunile inflaţioniste se vor intensifica şi în acest caz va fi necesară aplicarea unor măsuri costisitoare pentru a inversa creşterea inflaţiei. În pofida faptului că rambursarea înainte de termen a datoriei de stat sau transferuri la fondurile petroliere din zonele off-shore (Ayerbaijan, Kazakhstan) pot facilita reducerea creşterii bazei monetare, modalitatea cea mai eficace de reducere a inflaţiei ar fi să permitem în continuare o apreciere a cursului nominal de schimb şi ca urmare să sporim scopul controlului monetar menit pentru sprijinirea dezinflaţiei. În unele ţări importatoare de energie, presiunile inflaţioniste pot să apară şi ca urmare a eventualelor revizuiri a preţurilor la importul combustibilului şi gazelor naturale. În acest caz ar trebui ca factorii de decizie în domeniul politicii monetare să asigure că trecerea preţurilor majorate pe seama consumatorilor nu se transformă în inflaţia de bază, salarii şi aşteptările inflaţioniste.

Explozia preţurilor la mărfuri a servit la complicarea şi mai mare a eforturilor direcţionate spre diversificarea producerii şi exporturilor cu trecerea de la vânzarea materiei prime la comercializarea mărfurilor cu o pondere mai înaltă a valorii adăugate. Mizând pe aşteptările de a sustrage câştigurile înalte din export, investiţiile recente, atât intere cât şi atrase din exterior, s-au axat cu predominanţă pe industriile extractive (Azerbaijan, Turkmenistan) sau pe infrastructura de transportarea bunurilor (proiectele de transportarea petrolului şi gazelor naturale desfăşurate în Armenia, Azerbaijan, Georgia, Kazakhstan). Mai mult ca atât, nivelul total a investiţiilor în regiune rămâne neînsemnat, la doar 21 procente din PIB – în ciuda recentei înviorări – ceea ce pune la îndoială sustenabilitatea ritmului de creştere curent în perspectiva pe termen mediu. Reformele structurale reprezintă un element crucial pentru ameliorarea climatului investiţional şi evitarea apariţiei sau agravării insuficienţei de ofertă. În ţările în care se înregistrează un excedent mare a contului curent (Rusia) – un nivel mai înalt de investiţii va contribui, inter alia, la reducerea dezechilibrelor macroeconomice globale.

Poziţiile externe sunt puternice în mai multe ţări ale regiunii, în deosebi în ceea ce priveşte exportatorii de petrol. Pentru 2006 prognozat pentru regiunea în general este un excedent al contului curent de peste 10 la sută din PIB. Excedentele de proporţii au permis o reducere rapidă a nivelului general a datoriei externe acumulate de exportatorii de petrol, în deosebi în sectorul public. Însă, în câteva ţări (inclusiv Azerbaijan, Kazakhstan şi Rusia), sectorul privat în perioada recentă a acumulat obligaţiile valutare substanţiale (vezi Diagrama 2.8) de mai multe ori prin intermedierea sistemului bancar. Ca urmare, a crescut vulnerabilitatea sectorului privat faţă de restrângerea condiţiilor de finanţare externă. Indicatorii unui sistem financiar solvabil s-au menţinut la un nivel pe larg stabil, deşi acest fapt se datorează parţial condiţiilor favorabile create de mediului macroeconomic. Consolidarea reglementărilor prudente şi asigurarea supravegherii bazate pe evaluarea riscului vor servi la reducerea riscului instabilităţii financiare în faţa unui declin economic la fel ca şi măsurile de restricţie a indulgenţei regulatorii (şi în unele cazuri, prin aplicarea unor politici) în scopul asigurării situaţiei când riscurile asociate cu acumularea obligaţiilor valutare rămân sub control.